un fel de zoofilie

atunci când am intrat în moarte clinică
amândoi era beznă
ceea ce era bine că
din câte ştiu nu trebuie să mergi înspre lumină
te trage raiul
însa noi nu vrem să ne uităm
niciodată incă

când în sfârşit ni s-a făcut incizia Y
arătam ca două orhidee înflorite
pe masa de operaţie
iar în locul ovulului
ni s-a pus o inimă
de câine

în fine ne-au cusut înapoi
iar pe cardiogramă
erau numai curbe în formă
de inima
de câine

au zis că suntem defecţi
dar ne-au dau drumul

lumea va arunca cu pamant in noi

si ne va ingropa sub el

dar nu-i nimic

vor creste orhideele

nicotina

nicoleta cristina e o fată
ca oricare alta
dar deosebită

nicoletei îi place să fumeze
trei
chiar şapte ţigări
pe zi (doar dunhil sau kent cu butonaş
cum îi zice)
iar prietenii
îi zic
nicotina

ei desigur îi place porecla
si le mulţumeşte părinţilor
în fiecare zi

nicotina e ...
cum să vă spun eu
e ca un şpray de calitate
ca o piţipoancă frumoasă
ca o manea sublimă
si crede că rozul
se asortează foarte bine
cu turcoaz

dimineaţa ţigara
crede ea
se asortează
de asemenea
foarte bine cu cafeaua
în care pune
trei
chiar şapte bucăţele de zahăr

seara stă pe mess şi vorbeşte
cu fetele care fumeaza
mai mult ca ea
sau cu baieţii măcar la fel
de frumoşi ca ea

îi palce să şi bea desigur
whiskey cu cola
sau tequila cu limonada
sau reds cu portocale
si când se ameţeşte
îi place să n-o arate

chiar şi asa
nicoleta cristina
vrea să ajungă mama
şi să aibă o fetiţă
pe care s-o numească
annemarie lori
fiindcă rimează
frumos
crede ea

deseori se uită în oglindă
să vadă cum îi şade
goală
crede uneori că sânii îi sunt
prea mici
alteori că e prea grasă
dar fundul îi place
cum arată
prin colanţi

nicoleta cristina
vede lumea ca un curcubeu
roz si turcoaz

nicotinei îi place
să fie aşa cum
crede ea că este

oceanografie

de câte ori ţi-am zis
nu mai băga
termometrul
în apă
mai ales că ştii
că-i un ocean


dacă te vei îndoi
vreodată
câtuşi de puţin
de el
înmoaie-ţi
doar degetul mare
şi vei vedea
că te vei
îneca
instantaneu

TPL

uneori aş vrea să facem
dragoste într-un autobuz
fără să plătim
cei 2 lei pentru bilet
şi să ne vadă
tatăl tău

dar
uneori mă gândesc că e
mai bine aici
pe bancheta din
spate a volkswagenului
părinţilor mei

nu mă supar să şti
mai sunt doi ani
şi imi iau eu carnet de conducere
şi tot atunci îmi iau
ai mei maşina
cu tracţiune 4x4
probabil BMW X5
şi nu vor mai fi probleme

dar totuşi
oricum va trebui să facem
odată si odată
dragoste în autobuz

pe când eram adolescent

îmi place că ţigara are tutun
dar mai mult îmi place
că scoate fum..


toamna
soarele e pretextul ochelarilor
aşa cum
iarna
moartea e pretextul
negrului


mi-am pierdut buletinul
în timp
ce-l căutam pe-al tău
pe linia 1 din gara
de sud
din bucale


..şi de n-ar exista oglinzi
m-aş reflecta în ochii voştrii
sa văd cum ies
aburii pe nas


nu mi-e frica nici de
conştiinţa mea


doar e
glasul lumii

www punct

fericirea se poate găsi
oricând
dacă ai viteza mare şi
oriunde
dacă ai wireless

totul e să crezi

iepurii circulă prin cabluri
mai rapid decât sângele prin vene
iar cotaţia e mare şi creşte
odată cu fiecare coş de pe faţă

te-am căutat o viaţa-ntreagă
insă google mi te-a găsit în 0.12 secunde
de 49,700,000 ori şi arătai
mult mai slabă, mai frumoasă

dau search în fiecare zi
numelui meu
pe wikipedia sperând că
voi exista şi eu odată

o spovedanie

când eram
mic îmi doream să ajung Iisus sau marinar
m-am ras şi mi-am dat seama
că de fapt
sunt unul şi acelaşi
chiar şi asa mi-am zis
că pot să-mi bag picioarele
în apă
deja crucea avea fisuri
şi c-o nimfă nu puteam să le astup

acum
stau la umbra unui sân şi sparg beşici
din care curge miere
dulce-acrişoară
pe care-o lingem amândoi
apoi
cu mâinile cu ochii
cu rujul cu oja
şi cu tot restul jucăriilor

şi de mi-ar da tata
odată cheile de la masină
ca să zic aşa
poate că aş intra cu ea
în toate semnele de circulaţie ce mi-ar zice
stai
doar ca să mi se umfle airbagul în faţă

noroc de tine ca ţii capul pe frână
şi de mine că scriu poezii prin biserici

Volei

...si aruncara mingea.

Terenul era un pic cam aglomerat, dar era in regula.

Se vedeau unul pe celalalt

prin valmasag, asta conta. Terenul era marcat cu linii fine, rosii,

iar pe la margini, albe...

Mingea era mai degraba un ghemotoc

din fire lungi, subtiri, ingalbenite, de plumb.

O gasira intr-o teasta, pe Venus.

Intr-o zi dansului

mainile-i erau asudate si, inevitabil, scapase mingea.

Toata lumea se opri, si se holba,

soptea si intreba:

"De ce oare a scapat mingea?"

"... si jucat atat de bine ... "

Numai ea n-a intrebat nimic.

Dupa o saptamana abia, mainle i se uscara,

si agale ridicara din nou mingea.

Era mult mai usoara de data asta.

Si fara nici o garantie ca va primi, dansul servi.

Mare-i fu mirarea,

cand vazu ca i-o lovi,

cu putere,

inapoi.

Mai abitir ca inainte,

ghemotocul zbura si chiar zgaria

uneori,

si cerul.

Pe parcurs, lumea-ncet se risipi,

steaua apoi se lincai,

ochiul alb se albastri...

...pana am ramas doar noi doi,

si liniile de foc.

Poemul Messengerului - Traducere

Ma iubesti?
Nu ma minti, te rog,
Nici nu te grabi. Gandeste-te bine.
Astept raspunsul cu sufletul la gura, obsedat.
(Stii ca) ma poti face sa zambesc, sau sa fiu trist,
ma poti face sa rad sau sa plang,
ma poti face sa fiu in extaz sau in agonie
esti Ying si Yangul meu...
M-ai rastignit zambind, ca un martir, pe un trandafir, si m-ai lasat, asa, flutrand precum un steag
Dar cu tacerea ta somnambula m-ai omorat
(Oricum... ) astept ca o stea sa cada
...poate atunci ma vei iubi vesnic...

Poemul messengerului

:X:-/
[-x :^o [-O<
[-x :!! :-?
:-w 8-> @-)
:) : :)): =))= (%)
>:D< ^:)^ @};- **==
:-$ i-) 8-X
:-w (*) :-q
...:X:X:X:X:X:X:X:X:X...

Sinteza

In pat ne nastem,
in pat traim,
in pat noi crestem,
si in pat dormim.

In pat invatam,
in pat ne-ndragostim,
in pat articulam,
in pat ne despartim.

In pat ne visam,
in pat ne iubim,
in pat ne sarutam,
si in pat ne trezim.

In pat ne dezbracam,
in pat ne simtim,
in pat evoluam,
in pat ne prostim.

In pat ne-mbolnavim,
in pat imbatranim,
in pat ne-nsanatosim,
iar in pat apoi murim.

August

Zburam pe aripi auguste in luna August
Si vai! ce mica e lumea de aici de sus,
Tot ce e-n jurul nostru e redus,
Parca nici ciresele nu mai au gust.

Ne scufundam solitari in bolta cerului ca de safir
In vantul de vara cu respiratia ta usoara
Plete de noapte, coapse de fecioara,
Doar eu si cu tine, floarea soarelui si trandafir.

Zburam domol si nu spre tinuturile calde,
Toamna vine dar noua nu ne pasa
Poate sa fie si iarna, caldura nu ne lasa,
Caci turturii de gheata, flacara ii arde.

Pentru noi, ciresele nu mai au gust
Tot ce e-n jurul nostru e redus,
Lumea, pentru noi, e mica de sus,
Caci noi zburam pe aripi auguste in luna August

Viitor mult...

Asa de multe avem de impartasit
Atatea zambete de oferit
Atatea saruturi de sorbit
Atatea lacrimi de-ncalcit

Asa de mult timp avem de pierdut
Atatea secunde iubite acut
Atatea priviri pe minut
Atatea ore de sarut

Asa de multe avem de descoperit
Atatea particele de mirosit
Atatea priviri de privit
Atatea sunete de auzit

Mizerabilii

Langă o padure deasă
Pe un deal gros de noroi,
Este asezată-o casă
Cu pereti murdari de ploi.

Pare goală si uitată,
Dinafară nici nu spui,
Ca-năuntru stă un tată
Şi cei trei copii ai lui.

Mama lor, soţie bună,
Acum două ierni s-a stins
Sub lumina de la lună,
Şi cerul a plîns, a nins.

Cei trei fii stau şi-l privesc
Pe tatal inchis în sine
S-apropie şi-i grăiesc:
“Ce e taică, ce-i cu tine?”

Omul se dezmeticeşte
Parcă dintr-un vis uscat,
Se întoarce, îi priveşte
Şi răspunde-nduioşat:

“Ce să fac, băieţii mei?
Stau şi mă gândesc mereu
Ce-o să fie din voi trei
Dacă voi pleca şi eu?”

Ei se privesc neştiutori
Şi se gandesc în sine,
Apoi spun glăsuitori:
“Venim şi noi cu tine.”

Moş Nicolae

Stătea şi privea la geam
Pintre florile-nghetate,
La urbanul amalgam
Dispersat de infinitate

Afară era vant şi frig,
Inauntru ger numai
Şi băiatul tuşea aprig
Şi sorbea încet din ceai

Căci fusese la cerşit
Alungat de sărăcie,
Dar oamenii l-au izgonit
Din prea-plina lor madrie.

Ceasul era doisprezece
Dar el nici nu se gândea
Să se culce-n patul rece
Căci pe moşul astepta.

Nu fusese nici-un an
S-aducă ceva în dar
Pentru el, copil sărman,
Care-asteapta n zadar.

Renunţând să-l mai aştepte
Se-ndreptă spre dormitor
Dar văzu ceva in ghete
Şi veni incetişor.

El se crezu parcă în vis
Când văzu atâtea mere,
Iar pe-o foaie era scris:
„Iartă-mă de-ntârziere...”

Cearcane

Un ochi nu am mai închis
Cam de aproape-un an,
Dar o uşa s-a deschis
Spre-o cameră cu-n divan.

Nu am mai fost ispitit,
Pan-acum nu ma tentat,
Dar acum sunt istovit
Şi mă striga ne-ncetat.

O! Insomnie muribundă,
Vei pieri usor, usor
Nu vrea să mi-s-ascundă
Somnul meu cel de amor.

Răsărit-au cercuri violet,
Dar eu nici n-am observat
Ale lor posac duet.
Ocupat, de oglidă am uitat.

Şi oare-acum dacă ma scurg
Într-o coma dinspre vest,
Şi să curg înspre amurg
Mă voi trezi spre est?

Absurd verosimil

Oare s-a mai văzut vreodată
O Iubire-asa curată
În care suferinţa-I alungată
Gelozia asfixiată
Şi invidia-i disecată?

Oare nu a existat vreodată
O Iubire adevarată,
Ce-apoi terminată,
Sa nu fie uitată
Niciodată?

Oare dacă-ar fi existat odată
O Iubire nesecată
Şi pururea involburată
Ar fi ştiut cineva vreodată?

Oare Iubirea adevarată
O primeşti numai odată
Iar apoi este pasată
Celor ce-o doresc şi-o asteaptă?

Cine ştie...?

Murmur din necunoscut

M-ai sedus în simulacru,
Într-un joc de labirint,
Şi mi-ai lasat un gust acru
Înmuiat pacră-n absint.

Sigila-te-am atunci
Iar acum ai evadat
Şi cu gesturi ce-mi arunci,
Tu din nou m-ai înlanţat.

Într-un vals de priviri marunte,
Tu conduci iar eu urmez,
Or, în toate vorbe mute
Eu mă scald şi orb visez.

Declinul

În lumea mea eşti un nimeni
Pierdut si negasit,
Odată prins în braţe avide
Caldura de demult.

În lumea ta sunt arhitect
Dar schele şubrede ridic
Iar tot eu le distrug
Şi peste tine cad,
Iar templul meu neispravit
Asteaptă a fii reconstruit.

In lumea noastră suntem stânci
Lovite de valuri înfometate,
Înfierbântate,
Învolburate
Disperate,
Aruncate,
De briza caldă si amară.

Iar lumea asta, cândva a noastra,
Acum e doar a mea.
Doar a ta.

Masochist

S-a-ntunecat iar ziua mi s-a stins,
Noaptea ma surprins
Cu genele inchise,
Iar eu mă simt aprins.
Dar obscuritatea mă sufoca
Şi calc stramb, Şi cad
Dar mă târâi prin noroi
Şi mă rog
Să pot continua
Până-mi vine ziua.

Altundeva-I lumina
Iar soarele-i voios,
Şi lumea e mai dulce.
Aşa mi-ar fi dacă m-aş duce.
Dar nu pot să m-abat
De la drumul meu
Mult răcoros,
Căci am mers prea mult să-mă-ntorc,
sunt las, n-am curaj,
să ii spun că nu mai pot…