Declinul

În lumea mea eşti un nimeni
Pierdut si negasit,
Odată prins în braţe avide
Caldura de demult.

În lumea ta sunt arhitect
Dar schele şubrede ridic
Iar tot eu le distrug
Şi peste tine cad,
Iar templul meu neispravit
Asteaptă a fii reconstruit.

In lumea noastră suntem stânci
Lovite de valuri înfometate,
Înfierbântate,
Învolburate
Disperate,
Aruncate,
De briza caldă si amară.

Iar lumea asta, cândva a noastra,
Acum e doar a mea.
Doar a ta.