o spovedanie

când eram
mic îmi doream să ajung Iisus sau marinar
m-am ras şi mi-am dat seama
că de fapt
sunt unul şi acelaşi
chiar şi asa mi-am zis
că pot să-mi bag picioarele
în apă
deja crucea avea fisuri
şi c-o nimfă nu puteam să le astup

acum
stau la umbra unui sân şi sparg beşici
din care curge miere
dulce-acrişoară
pe care-o lingem amândoi
apoi
cu mâinile cu ochii
cu rujul cu oja
şi cu tot restul jucăriilor

şi de mi-ar da tata
odată cheile de la masină
ca să zic aşa
poate că aş intra cu ea
în toate semnele de circulaţie ce mi-ar zice
stai
doar ca să mi se umfle airbagul în faţă

noroc de tine ca ţii capul pe frână
şi de mine că scriu poezii prin biserici