10.28.2009

As putea scrie o carte despre toate lucrurile care le-am vazut in aceste 3 zile pe Taramul Fagaduintei, dar nu sunt suficient de ambitios. Rezumat aproximativ dezordonat: Tel Aviv, Nazareth, Muntele Tabor, manastiri, peisaje, Iordan, Marea Galilee, Cana Galilei, Capernaum, Haifa, Muntele Carmel, Muntele Ispitirii, Ierihorn, etc. Acum sunt la cazat la Hotel Intercontinental din Ierihorn iar maine continui sa colind. Marea Moarta, Marea Rosie, Sinai, Bethleem si in cele din urma Ierusalim. Trebuie sa inchei deoarece maine la ora 7-trezirea, 7:30- micul dejun, 8-plecarea. Restul imi apartine sa descopar. Imi pare rau ca nu pot sa incep sa scriu de pe acum ceea ce am vazut, dar astept sa-mi formez o impresie solida iar apoi sa scriu tot cand sosesc in umila noastra Romanie, tot ce pot.

Imi este de asemenea dor de cei dragi. Sentimnte reciproce se regasesc, poate, si in unii dintre ei. Si de colegii mei care le functioneaza gura.

E 10:24 si totusi pleoapele mele cad peste ochii mei. Somnul ma cheama si ma ispiteste. Intr-un final ma convinge cu am scapare.

10.25.2009

Stoicism

Mai sunt 2 ore pana la plecare. La ora 7:30 voi fi in autocar. Voi sosi in aeroportul Hery Coanda, Bucuresti la 4. Decolare din Bucuresti, compania Taron, ora 6:00. Sosire aeroport Ben-Gurion, Tel Aviv Israel. Formalitati vamale. Voi fi plecat 10 zile intr-un pelerinaj. Nu voi putea sa updatez blog-ul pe parcusul acestor zile. Desi imi voi lua o agenda unde voi scrie niste randuri pe care la intoarcere o sa le redactez, aici. Nu stiu de ce, dar am o emotie interna ce ma sufoca putin. E palpitat. E o chemare probabil.

Mai e o ora jumatate. Scriu greu si atent. Pregatesc bagajul. Imi iau o carte pe care probabil nu o voi citi deoarece voi fi mai tot timpul pe drum sau facand altceva mai interesant decat a citi o carte pe care o pot rasfoi acasa, pe canapea.

Sterg si rescriu. Nu pot sa gandesc foarte coerent. Amalgam de ganduri in cap si nu pot sa le sortez.

Vor fi 31 grade celsius, luni, cand voi sosi. Iar aici vor fi ceata si 18 grade in cel mai bun caz. Colegii ma vor barfi. Si profesorii. Si profesorul de matematica. El inspecial. Nu spun ca o sa zica neaparat de rau, dar presimt ca voi sughita destul de mult. Test la romana, test la mate, test la chimie, ascultare la geografie, verificarea caietului la latina, de toate aceste dogme am scapat. Colegii mei, sarmanii, se vor descurca. Unii vor invata altii vor copia de la cei care au invatat sau de la cei care au copiat de la cei care au invatat etc.

Bunica a venit sa-si ia ramas bun. Ma simt ca acum 8-9 ani cand plecam la Bucuresti si stateam cateva luni intr-un spital cu mama mea cu psihic briliant. Stateam intins pe un pat ce a adapostit multe trupuri chinuite inaintea mea. Stateam cu un ac infipt in vena asteptand sa se scurga incet incet perfuzia in mine. Chimoterapie.

Mai e o ora. Trebuie sa plec de pe acum sa ma intalnesc cu ceilalti. E 6:35. Emotia creste. Si nu e acea anxietate de a uita ceva, sau de faptul ca voi zbura prima data cu un avion. E altceva. De parca m-as indreptata spre o completa alta lume.

Stire de ultima ora: In Egipt au murit 18 persoane intr-un tren izbit de un tir. Eu merg in Egipt. Cu trenul. Nu imi este frica. Daca e sa mor, mor oricunde. Trecand strada mergand intr-o zi de marti la scoala in graba sa nu intarzii la ora de mate.

Mai sunt 45 de min. Stau in picioare scriind ultimile randuri. Plec. Ne revedem peste 10 zile. Noapte buna, Romania.

10.22.2009

Cine imi citeste blogul...

La un sfert de ora de la publicarea postarii "Privind partea plina a paharului (Compunere Antonimica)" inevitabilul s-a intamplat. Am auzit cum suruie apa prin calorifer si atunci am realizat ca Ion Lungu mi-a citit postarea :)). Am dat drumul la apa in calda si mi-am trait visul de a avea parte de o baie cu apa calda cu bulbuci de sampon. Mirific. A fost o desfatare bine meritata.

Fericire in lucruri marunte.

Privind partea plina a paharului (Compunere Antonimica)

Se pare ca ma aflu printre cei 10% dintre suceveni care vor avea privilegiul de a ramane cu apa rece si fara caldura pana la sfarsitul lunii! Deci prin urmare am acumulat un total de 4 luni fara nici una din aceste elemente meschine si zadarnice traiului. Iar eu acum stau imbracat ca si cum m-as pregati sa merg la ski in Alpi - hiperbloic vorbind - in casa, dradaind ca un picamer. Voluptate, ce sa mai ... De precizat ca am ajuns sa visez la o cada arhiplina de apa calda,cu bulbuci de sapun asteptadu-ma sa ma scald in splendoarea ei. Deabea astept sa vina seara sa ma arunc in pat tremurandu-mi somnul de veghe, sub plapuma de 5 cm grosime. Ce stiti voi ma "centralistilor" termici? Plangeti-va jalea pe care o aveti! Ha! Eu - si alti 10% din suceveni - am scapat! Ce mi-a mai ramas? Lumina? Neeh! Luati-o ma. Bricheta, lumanarea si lanterna ce au de-a face? Atunci o sa stiu si eu ce inseamna a trai in Hotel Cismigiu.

Stiu ca multi o sa ma invidiati dupa ce terminati de citit, dar cateodata nu pot sa scap de patima mandriei. Cer iertare. Pentru mine, iarna, e cu 10 grade celsius mai aproape decat la voi. Asta e ... unii isi plang de bine. Chiciti cine e smiorcaitul?

10.16.2009

Visez?

Citind ieri "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu, atinsem un punct transcendent. Fizolofia lui Kant ma facut sa cuget asupra lumii. M-a facut sa-mi intreb existenta. Ma intrebam : Ce e real, inafara de simturi si cifre? Empirism si rationalism? Atat? Imi chestionam viata daca e sau nu vis. Un vis ca oricare altul unde ai simturi. Si ma intrebam daca exista cineva, ceva, orice. Daca voi, prieteni, iubita, parintii, oamenii pe care ii vad trecand, exista. Ca poate sunteti doar un complot impotriva realitatii cu scopul de a nu ma trezii, ca sunteti precum personajele unui vis care nu iti vor zice niciodata "Visezi!" ci te va face sa crezi ca esti in realitate. Stateam si ma uitam cum oamenii mergeau pe langa mine, grabiti. Priveam acel teatru absurd scarbit. Ce mi-ai facut Eugene? Actori desavarsiti, creati pentru a juca cat mai bine. Ma priveau cu o anumita suspiciune, ca si cum si-ar spune unul altuia telepatic "Ne-a descoperit!". Ma simteam puternic, ma simteam linisitit, si putin nebun. Cat de subtire e firul dintre filosofie si nebunie? Oare toti acesti persupusi nebuni au o samanta de adevar in gandurile lor? Oare stiu ei ceva ce noi nu stim? Poate... Poate nu. Risipa de nebuni...

Ma simteam oarecum comod in compania acestui gand: ca sunteti doar o conspirtatie. Nu aveam aceea frica omeneasca a opinei publice. Simteam ca nimic omenesc nu ma putea speria. Eram ne neinvins. Or inauntru eram neanimat. Ma intrebam: cand ma voi trezi? Voi pierde totul asa cum pierzi atunci cand te trezesti dimineata fericit apoi intelegi ca a fost o iluzie si incepi sa dai cu pumnii in perna si te chinui sa adormi la loc.

Apoi mi-am auzit constiinta.

Am sesizat ca nu era asa. Vocea Lui mi-a spus ca plutesc pe un gand anapoda. Ca asta e realitatea si aici traiesc. Aici traiesc si aici mor. Aici mor si acolo voi trai. Voi trai si nu voi mai murii pentru ca acolo nu mai exista timp. Constiinta m-a salvat de metafizica. Desi inca e ispititor. E tentant sa crezi, si usor. Dar un drum fara obstacole nu duce nicaieri.

10.09.2009

Castana

Rascruce de ganduri, infundata in cap. E greu sa aleg un drum pe care sa pornesc. Oare dupa ce ma intorc de pe un drum, o sa mai fie toate soselele la locurile lor? Sau poate o sa dispara si nu o sa pot sa le mai parcurg vreodata. Ii dau o bucata din mintea mea ei. Poate reuseste ea sa mi le conserve pana la intoarcere. Destul de prostesc sa cred asta. Panteism? Merita incercat. Imi canalizez toate gandruile intr-o castana. Le primeste. Deschizandu-si ochii ma priveste si ma recunoaste automat. O intreb daca isi cunoaste menirea. Raspunde printr-un da ferm si neintrebator, conturat subtire de suferinta. O intreb daca este in stare. Spune ca altceva nu are ce face. Hmm... Castana contabila. Ii spun sa-mi dea gandurile unul cate unul, iar la sfarsitul fiecarui gand ma voi intoarce la ea de pe drumul pe care am pornit. Focalizezea si imi da primul gand.

Tragedia.

Moartea e atat de inevitabila. Nu stiu de ce mai cautam intrebari la adresa ei. In mintea mea moartea ocupa un loc bine amplasat, departe de zona fobiilor. Cateodata imi place sa ma intervievez despre moartea mea. Foarte rar despre moartea altora. A celor dragi inspecial, fiindca nu reusesc sa il duc pana la capat. Ating un punct unde ma straduiesc sa-mi creez o imagine a reactiei mele. Revolta? Poate. Amorteala? Desigur. Lacrimi? Sa zicem. Prabusirea morala? Incert. Ea oare cu care dintre astea s-a ales? El nu a avut timp de nici un adio, dar a sperat ca il va intelege ea.Un tata iubitor, ieri, sub chemarea lui Dumnezeu, a trebuit sa se prezinte de urgenta in fata raiului. Ea ... ei bine, numai ea stie cat de intelegatoare e, si nu sunt in stare nici macar sa presupun. E destul de greu sa comentezi astfel de evenimente cand inca nu ai avut parte de unul atat de rasunator. In general totul se razuma la tacere. Nostalgie. Repaus.

Vad locul de unde am pornit. M-am intors. Deja simt cum in spatele meu drumul se ingusteaza, apoi dispare. Intors la raspantie, privesc castana. E fericita ca ma vede. O intreb daca inca imi mai are celelalte ganduri. Raspunde fericita in speranta ca o voi felicita. Ii zambesc si o rog sa-mi mai dea o bucata din minte.


M-am plimbat si pe cel de-al doilea drum. Ca si primul el dispare odata ce am pasit intru afara lui. Ma aflu iar de unde am plecat. Castana sta neclintita de unde am lasat-o. Imi astepta intoarcerea. O privesc dar nu-mi raspunde. Imi spune ca sunt prea obosit sa mai continui. Eu lacom dupa mai mult neg, ii comand sa-mi inapoieze tot ce a mai ramas. Privea mahnita in jos. Priveam si eu oarecum. Asta e ultima data cand o voi vedea insufletita. Ii ridic capusorul si ii spun ca si-a indeplinit menirea mai bine decat oricare alta castana. Imi ofera un zambet pueril. Ne multumim unul altuia pentru sansa oferita. O intreb daca e pregatita. Imi surade pentru ultima data.

Crematoriul

Caut printre cenuse ramasitele gandurilor mele antebelice. Antebelice deoarece au fost inainte ca eu sa am razboiul meu cu mine. Uite! Gandul meu de deznadejde ... mai degraba zis doar un petec din el. Cauza imi e necunoscuta. Am ars-o in tipul razboiului. Ma impiedic de gandul de revolta si de mahnire. Cauza inca imi este bine cunoscuta: minciuna. Gandul e incinerat de iertare. Desi acest gand obscur s-ar putea ridica din cenuse precum o pasarea pheonix daca o singura persoana si-ar stalci limba in a rosti doua cunvinte simple. Privind prin jur, multe altele sunt asa de bine arse incat nu le pot descirfra. Ma aflu in mijlocul unui holocaust, un cimitir al gandurilor sumbre. Ciudat faptul ca nu privesc locul asta ca pe un loc de doliu. Ma simt oarecum biruitor, triumfator, privind spre muntii de cenusa ce ma umbresc. Uitandu-ma spre portile ce se inchid incet incet, pentru a incepe o noua sesiune de ardere ,nu ma grabesc in a iesi. Merg agale si mai privesc inca odata gandul de deznadejde. Am descoperit cauza. Lumea.

Tin castana in mana. E goala si rece. Nu mai raspunde. Ma atasasem de ea. Sunt prea obosit pentru a mai incerca sa o readuc la viata. Sunt prea obosit pentru a-mi mai tine ochii deschisi. Somnul ma cheama. Sunt vulnerabil si ii ascult chemarea.


Dorm

10.06.2009

Respectarea dorintelor ...

Scriu acest lucru pentru a ma incuraja pe mine, nu pentru a va imparasii voua impresia mea.

Vreau sa citesc. Mai am 50 de pagini din "Cine Suntem?" de Dan Puric de 1 saptamana. Trebuie sa o termin. O carte neterminata imi doar atarna de cap. Apoi incep sa citesc "Maitreyi" de Mircea Eliade. Ma irita faptul ca am inceput-o inainte sa o termin pe asta. Trebuie sa ma grabesc sa termin "Cine Suntem?" pana nu renunt la ea. Trebuie in seara asta. Apoi dupa ce termin "Maitreyi", vreau sa incep o carte ce de mult imi face cu ochiul din bibleoteca "Delirul" de Marin Preda. Dar daca stau mai bine sa ma gandesc vreau si "Anna Karenina" de Lev Tolstoi. Daca ma gandesc si mai bine "Autoportret intr-o oglinda sparta" de Octavian Paler si "Despre omul frumos" de Dan Puric, ma inspitesc sa le citesc. Dar si "Elevul Dima dintr-a saptea" de Mihail Drumes si "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu ma tenteaza sa le citesc.

Vreau sa compun. Vreau sa scriu. Vreau sa creez. Datorita trupei trebuie sa compun mai mult. Compunand mai mult o sa am o gama mai mare de piese din care pot sa o extrag pe cea buna. Pe urma o din toate celelalte o sa culeg ce e mai bun ca sa iasa o piesa din nou buna. Ce a facut Billie Joe Armstrong sa compuna "21 Guns" , "Viva la Gloria" sau "21st Century Breakdown"? Cum a reusit oare Steven Tyler sa scrie "Pink", Slash sa inventeze solo-ul de la "Sweet Child O' Mine" si Jimi Hendrix "Purple Haze" . De ce James Hetfield poate sa creeze capodopera "Nothing else matters" si eu nu?. De ce ei pot si eu nu?

Vreau sa resping toate jocurile fiidnca nu ma ajuta cu nimic, acum. Acum vreau sa citesc. Vreau sa compun. Nu o sa pot sa fac astea daca o sa stau si joc Batman Arkham Asylum, sau daca joc WoW si DotA in continu. Nu ma aleg cu nimic de la ele, aici. Toata lumea stie ca WoW e un MMORPG, dar cine stie ca Sarmanul Dionis e scris de Mihai Eminescu, sau ca Picasso a trait in secolul 20? As fi putut si eu stii mai devreme daca as fi lasat cacatul asta de ecran si fiberlink-ul de mare viteza. Nu neaparat de tot. Dar macar 1 ora de citit daca mi-as fi planuit, sigur as fi stat 2 ca as fi fost absorbit de carte.

Eddie nu iti dispretui dorintele. Citeste, compune, citeste, apoi, compune din nou si citeste de la capat. Apoi poti sa te joci, sa te amagesti cu tot felul de RPG-uri sau alte rahaturi care mai devreme sau mai tarziu tot o sa te bati in cap ca puteai sa faci altceva. Termina de scris apoi inchide(calculatorul), deschide(cartea), citeste. Nu te amagi pe tine insuti cu o lume virtuala. Traieste in lumea asta. Fa exact cum ai face intr-un joc: sa incerci sa castigi, sa fi mai bun. Fa-ti viata noul tau RPG.

Citeste. Compune. Scrie. Creeaza.

10.04.2009

Triumf melodic

Aceasta zi se incheie cu o reusita absoluta. Prima piesa a trupei D'eagle Roads a luat nastere, in doar a 4-a zi a galei. Cliche. Relatand neschimbarea vietii, cliche ofera un omagiu, o oda pentru cei care reusesc sa scape din rutina zilnica si isi fac timp pentru ei, pentru cei ce inving insasi timpul.

Cliche sta drept punct de incepere a trupei. Punct urmat de o dreapta a carei capat nu i-l vedem. Stim ca in fata avem un drum lung si crestat, dar al 6-lea nostru simt ne spune ca il vom strabate. Schiopatand, invalizi sau poate chiar tarandu-ne, dar convinsi ca il vom strabate. Si vom ajunge Acolo. In varful muntelui iar din varful muntelui nu mai putem vedea muntele in sine, dar ii vom tine minte toate peisajele, si drumetii ce ne-au ajutat cu pansamente si nu numai. Pana atunci mai este. Important e ca avem bagajele si suntem gata de urcat.

P.S: Maine Iuli si cu mine ne vom cunoaste mai bine. >:)

10.02.2009

Vacanta terminata - comentata tarziu

Exact cum stingi o tigara si ramane doar scrumul, asa s-a dus si vacanta si au ramas doar amintrile. Tragand concluzii ajung la ideea ca:

1.D'eagle Roads a ramas doar cu 4 baieti ambitiosi. Atat de ambitiosi incat si-au stabilit prima zi de reuniune in ultima zi de vacanta. Destul de ambitiosi incat sa frecventeze acest ritual saptamanal. Nesuficient de ambitiosi pentru a avea orice concert in urmatoarele luni. Suficient de ambitiosi pentru a ridica panzele inspiratiei si a naviga pentru nota perfecta. Extrem de creduli ca vor gasi una.

2."Friendship"-urile adevarate au ramas intacte iar furtuna le-a distrus pe cele false si s-au scufundat incet spre fundul marii.

3.Vacanta nu e atat de scurta precum se zice daca stii cum sa o petreci.

4.Viata fara prieteni e ca un scriitor fara stilou.

5.E greu sa updatezi blogg-ul cand sunt atatea lucruri de facut

8.09.2009

D'eagle Roads la Fierarie...

Trupa D'eagle Roads poate fi gasita la repetitii in separeu de la Fierarie!Ne'a lovit norocul sub centura... Multumim Marius ca ne'ai lasat spatiul! Esti un inger!

D'eagle Roads format din Vlad (Rythm Guitar), Seby (Bass), Iuli (Precution), Eddie (Lead Guitarist/ Vocalist) va fi aproape zilnic gasit in Fierarie "forjand" piese. Din pacate Precutionistul nu are cum sa fie prezent cu tobele din cauza spatilui limitat. Prin sugestia lui Marius, peste aprox. 3 luni vom fi prezenti pe scena Fierariei. Momentan lucram la niste cover-uri iar peste timp vor creea compozitii proprii.

Un alt loc mai rafinat, mai rustic, mai autentic, cu pereti mai imbatati de muzica cantata de artistii ce ne'au delectat auzul, nu am fi putut sa gasim. Numai locul respectiv face muzica sa para mai buna decat este. E un privilegiu a ne "naste" intr-un astfel de loc.

P.S: Multumim Marius! (Da stim ca am mai mentinoat asta odata, dar adevarul e ca totul e datorita lui...)

7.24.2009

Refined Hell

"Hell is a place where bad people go" is the answer of any 6-year old child asked about the definition of hell... the rest is all unknown.

I have never asked myself about hell before.Maybe it was because it seemed frightening.It now seemes even more frightening.I thought that hell was like a living volcano, burning you from the inside, totureing you with its pitchforks.I thought of hell as a savage world that knows no boundries, where screams of terror, of blame, of mercy and helo echoed everywhere, but remained chained, silent from its counterpart of devine happiness and joy that our worldly minds could not acknowledge.

Hell exists since the day Lucifer had fallen hence Satan, ruler of the underworld. That is about ∞ years ... That's quite the time from my point of view. And maybe they had begun with the plan that simply involved physical suffering, torture, etc. etc. But as people became smarter and wiser, so did they... Just like barbarians that have slowly vanished. As ruler of all things that are bad, Satan must have thought of something more ... subtle? than violence.

I belive hell is ... your mind.
I belive hell has changed its doctrine. From physical torture to psihycal torment. Haven't they realised that your mind causes more pain than your body? Haven't they realised that guilt is more of an abyss than a blow to the chest? Ok ... I know that all these come just even if you are in Hell. But my point is that they must have focused on ... fears. Mind dominates body!
I belive hell is ...you ... living your own fear ... forever......Your personal hell.

Like a man that cannot stand lonliness or beeing bored should be placed in a colorless world, no sky, no ground, with "nothing" surrounding him forever walking alone.
Like a woman whose worst fear are spiders should be placed in a spider's lair webbed and be forever surrounded by her eight legged horrors.
Like a claustrofobic person beeing put in nothing more than a box.

And as they had the power of making flesh continiously suffer , they can have the power to make your fear just like in the first moment you met your everlastingness repay for the things you did in your life.

Hell could be compared to wine.The longer it lasts the "better" it gets.

7.23.2009

Protejaţi-vă reputaţia!

Stăteam ieri cu un prieten acasă la el, la un pahar de plastic de cafea şi discutam despre chestii aşa de simple (şi probabil stupide) încât acum nu îmi mai amintesc. Şi cum stăteam noi şi ne savuram cafeluţa şi ne pregăteam un "Coffee Shake" , îi sună telefonul prietenului meu. El raspunde şi din celălalt capăt aud salutul si intrebarea: "ce ai făcut ieri?". Ieri ieşisem cu nişte prieteni iar cel care a sunat nu a fost invitat. Acesta incepe sa il , efectiv certe, fiindcă a ieşit cu acei oameni şi că (replica mea favorită) "Îşi strică reputatia ..."



.........................Where should I begin?................................



În primul rând "grupul" acela nu e deloc prost văzut... nici chiar prea cunoscut. Sunt ei un pic mai nebunatici, rebeli, dar cine a zis că asta ţi-ar "Strica reputaţia". În generaţia noastră astfel de personalitati ar putea fi considerate lucruri care te fac mai apreciat şi admirat în ochii adolescentilor, ca defapt noi asta vrem, să fim bine vazuţi în ochii celor de vârsta noastră. Nu cred că iţi pasă prea mult ce crede vecina de la 3 , taximetristul, vanzătoarea si moşul care l-ai ghiontit puţin despre tine. Continuam...


Reputaţia nu există. Există numai oameni care o vor şi care sunt obsedaţi de gândul că dacă o au totul va fi mai bine. Nu e chiar asa. Nu uitaţi :"With great power comes great responsibility".E un privilegiu si o pedepsă. Cu cât eşti mai apreciat cu atât apar responsabilităţi mai mari. Cu cât mai mulţi prieteni ai ... cu atât mai mulţi poţi să pierzi. Toţi o sa ajungă la un moment când o să aibă nevoie de sprijin-ul tău, sau pur şi simplu, de compania ta. Şi în general se intamplă ca mai multi sa îşi dorească acest lucru deodată. Şi ce faci atunci? ... Nu o sa ai timp pentru tine pentru că o să fi tot timpul preocupat cu ceilalţi şi dacă cumva iţi iei o "vacanţă" o sa apară bârfe ca tu defapt stai mai mult cu altcineva decât stai cu ei, si astfel totul ia o întorsătură, dintr-un miraj a faimei intr-o imagine reală a exilării. 8-... Pfft ... Reputaţie :)) Oamenii care chiar ar avea reputaţie, nici nu ar trebui sa ştie ce e aia


Dacă chiar vrei să fi apreciat si să fi plăcut trebuie să faci un singur lucru. Nimic! Fii tu şi nu trebuie să te gândeşti la ce faci, nu pentru ce faci. Dacă te zbaţi să îţi meargă un lucru pentru atentia LOR, garantat nu merge pentru că nu eşti TU .O să pari charaghios şi o să se intoarcă împotriva TA. Fă ce poti TU mai bine, fi natural, si lasă lucrurile care nu te definesc ALTORA.



Fii tu. Nu te gândi la ce cred alţii că o să cedezi, fiindca nu o să poţi NICIODATĂ să ii mulţumeşti pe toţi. Lumea e plină şi de flori, şi de câcat. Nu încerca să fi o floare de căcat ca nu o să-ţi iasă :-).


Alege partea care ţi se potriveşte mai bine si nu nega că faci parte din ea.



Into the Wild - În căutarea renasterii spirituale si a vieţii autentice


Am dat peste acest film într-o revistă acum o seară. Numele si regizorul m-au făcut să cred că filmul merita văzut. Din experienţa personală pot să vă zic că merge foarte bine vizionat cu un prieten.

Vă ofer doar un scurt plan al filmului. Chris McCandless, tânar cu un vitor promiţător, proaspăt absolvent de la colegiu, sătul de lumea materialista, hotărăşte sa plece pe urmele eroilor lui (din romanele lui Jack London, Tolstoy sau Thoreau) şi să caute adevărul, "Into the wild".

Iluzia banilor, a puterii de care parinţii lui sunt orbiţi, şi minciunile cu care l-au crescut face ca furia si revolta împotriva acestora sa joace un rol semnificativ în plecarea lui din societate, din falsa securitate, departe de văzul legii, în libertatea absolută.Dar spiritul său de aventurier inăscut şi chemarea naturii la care era supus, au facut ca plecarea sa să fie inevitabila si necesară.

Restul filmului vi-l las să îl savurati, şi vă rog să reveniţi cu comentarii în legatură cu finalul surprinzător a filmului şi al adevărului din spatele "Supervagabond"-ului.

...câteodată ... şi eu aş vrea un "Autobuz Magic" ...