1.23.2011

Volei

...si aruncara mingea.

Terenul era un pic cam aglomerat, dar era in regula.

Se vedeau unul pe celalalt

prin valmasag, asta conta. Terenul era marcat cu linii fine, rosii,

iar pe la margini, albe...



Mingea era mai degraba un ghemotoc

din fire lungi, subtiri, ingalbenite, de plumb.

O gasira intr-o teasta, pe Venus.


Intr-o zi dansului

mainile-i erau asudate si, inevitabil, scapase mingea.

Toata lumea se opri, si se holba,

soptea si intreba:

"De ce oare a scapat mingea?"

"... si jucat atat de bine ... "


Numai ea n-a intrebat nimic.


Dupa o saptamana abia, mainle i se uscara,

si agale ridicara din nou mingea.

Era mult mai usoara de data asta.

Si fara nici o garantie ca va primi, dansul servi.


Mare-i fu mirarea,

cand vazu ca i-o lovi,

cu putere,

inapoi.


Mai abitir ca inainte,

ghemotocul zbura si chiar zgaria

uneori,

si cerul.


Pe parcurs, lumea-ncet se risipi,

steaua apoi se lincai,

ochiul alb se albastri...


...pana am ramas doar noi doi,

si liniile de foc.

2 comments:

  1. Forte complex si profund finalul. Sunt curioasa; ce te-a inspirat sa scrii poezia abordand tema asta?

    ReplyDelete