5.28.2010

Dragostea de intuneric

Venise pentru a doua oara seara, si prin noapte ii mangaiam aripile de pe spate, atat de fragede si fragile, iar pielea ei, matase luata din nori, si degetele mele se impleteau intr-un dans ametitor de suflete purpurii. Respiratia ei, briza calda de noapte a marii, imi mangaia obrazul.
-Dormi? O intrebasem eu.
-Nu, raspunse ea incet.
I-am furat vibratia glasului ei si o derulam incet in minte, in linistea serii de primavara.
Pe spate ii curgea parul ei negru, ce se confunda cu nuantele serii, inmuiat in parfum din nisip si raze de soare. Avea miros de vara.
Mi se facea somn si incepusem sa pierd puterea simturilor, si odata cu ele, esenta ei. Vroiam sa raman sa o ascult cum adoarme, sa ii masor ritmul respiratiilor ei… dar, ca de obicei, m-a rapit somnul.

Viitor mult...

Asa de multe avem de impartasit
Atatea zambete de oferit
Atatea saruturi de sorbit
Atatea lacrimi de-ncalcit

Asa de mult timp avem de pierdut
Atatea secunde iubite acut
Atatea priviri pe minut
Atatea ore de sarut

Asa de multe avem de descoperit
Atatea particele de mirosit
Atatea priviri de privit
Atatea sunete de auzit