4.11.2010

Mizerabilii

Langă o padure deasă
Pe un deal gros de noroi,
Este asezată-o casă
Cu pereti murdari de ploi.

Pare goală si uitată,
Dinafară nici nu spui,
Ca-năuntru stă un tată
Şi cei trei copii ai lui.

Mama lor, soţie bună,
Acum două ierni s-a stins
Sub lumina de la lună,
Şi cerul a plîns, a nins.

Cei trei fii stau şi-l privesc
Pe tatal inchis în sine
S-apropie şi-i grăiesc:
“Ce e taică, ce-i cu tine?”

Omul se dezmeticeşte
Parcă dintr-un vis uscat,
Se întoarce, îi priveşte
Şi răspunde-nduioşat:

“Ce să fac, băieţii mei?
Stau şi mă gândesc mereu
Ce-o să fie din voi trei
Dacă voi pleca şi eu?”

Ei se privesc neştiutori
Şi se gandesc în sine,
Apoi spun glăsuitori:
“Venim şi noi cu tine.”

1 comment: