Ultimul atom

Compunerea este gata in sfarsit. Mi-a redat inapoi pofta de scris. Subiectul era cam asa: "Te trezesti intr-o dimineata si constati ca totul din jurul tau are glas.". Ca saptiu de incadrare aveam 20-25 de randuri. Nu sunt sigur daca mi-o va acepta pentru concurs din cauza ca e posibil sa fie un pic prea ... senzuala. In schimb v-o dau voua sa o cititi:

Ultimul atom


Era o zi de sambata. M-am trezit zambind stiind ca soarele lumineaza afara iar eu inca sunt in pat, si nu intr-o banca roasa si zgariata de clasa. Imi deschisesem numai putin ochii sa vad lumina cum atingea lin parchetul, si mi-i inchisesem la loc. Dar prin starea mea de somnolenta am auzit niste glasuri vagi. Mi-am spus ca sunt parintii mei in camera cealalta si vorbesc. Dar vocile devenira mai clare si mai galagioase. Cand imi cascasem ochii si ma dezmeticii aflasem ca totul din jurul meu avea glas.
- E ora 11 baiate, trezeste-te, imi sopise perna strivita de capul meu.
Mi-am ridicat capul rapid ca si cum as fi fost stropit cu apa rece. M-am sprijinit in maini si am inceput sa ma uit in jur iar totul vorbea:de la ferestre la plante. Inebunisem oare? Asta era singura intrebare care mi se ivea in minte, si cea mai fireasca, desigur. Ma uit in dreapta mea la perete. Era la colt si barfea cu celalat perete tavanul.
- Aveti idee ce se intampla? Intreb peretii.
Ei nici nu ma bagau in seama si continuau sa cleveteasca ca intre frati. Vorbeam la pereti… la propriu. Imi trantisem din nou capul in perna. Tavanul se tutuia cu lustra.
“Totul e asa de absurd” ma gandisem eu. Iar acest gand m-a facut sa tresar din pat si sa ma imbrac rapid. Pantalonii stigau la mine sa ii trag mai incet ca ii rup. Tricoul si camasa la fel. Dupa ce mi-am incaltat papucii, am iesit din casa fara sa mai iau si cheile cu mine. Alergasem cat putui eu de rapid pana la Ea. Iarba vorbea, cerul vorbea, copacii vorbeau. Asta ma incurajase sa cred mai mult in planul meu. Ajunsesem in fata blocului ei si intrai in scara. Urcam cate 3 trepte deodata. Am batut tare in usa de vreo 4 ori pana imi deschise.
- E cineva acasa? O intrebai eu rapid.
- Nu, dar …
Nu apuca sa termine fraza si o cuprinsesem si incepui sa ii sorb buzele inchizand usa in urma mea. Mersesem tot asa pana la Ea in camera si apoi am inceput sa o cercetez amanuntit. Cautai cat cautai pana il gasii. Ultimul ei atom. Era jos pe gatul Ei.
- Tu! Raspunde-mi la o singura intrebare: Ma iubesti?
El se uita la mine zambind si imi spuse:
- Desigur…