Visez?

Citind ieri "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu, atinsem un punct transcendent. Fizolofia lui Kant ma facut sa cuget asupra lumii. M-a facut sa-mi intreb existenta. Ma intrebam : Ce e real, inafara de simturi si cifre? Empirism si rationalism? Atat? Imi chestionam viata daca e sau nu vis. Un vis ca oricare altul unde ai simturi. Si ma intrebam daca exista cineva, ceva, orice. Daca voi, prieteni, iubita, parintii, oamenii pe care ii vad trecand, exista. Ca poate sunteti doar un complot impotriva realitatii cu scopul de a nu ma trezii, ca sunteti precum personajele unui vis care nu iti vor zice niciodata "Visezi!" ci te va face sa crezi ca esti in realitate. Stateam si ma uitam cum oamenii mergeau pe langa mine, grabiti. Priveam acel teatru absurd scarbit. Ce mi-ai facut Eugene? Actori desavarsiti, creati pentru a juca cat mai bine. Ma priveau cu o anumita suspiciune, ca si cum si-ar spune unul altuia telepatic "Ne-a descoperit!". Ma simteam puternic, ma simteam linisitit, si putin nebun. Cat de subtire e firul dintre filosofie si nebunie? Oare toti acesti persupusi nebuni au o samanta de adevar in gandurile lor? Oare stiu ei ceva ce noi nu stim? Poate... Poate nu. Risipa de nebuni...

Ma simteam oarecum comod in compania acestui gand: ca sunteti doar o conspirtatie. Nu aveam aceea frica omeneasca a opinei publice. Simteam ca nimic omenesc nu ma putea speria. Eram ne neinvins. Or inauntru eram neanimat. Ma intrebam: cand ma voi trezi? Voi pierde totul asa cum pierzi atunci cand te trezesti dimineata fericit apoi intelegi ca a fost o iluzie si incepi sa dai cu pumnii in perna si te chinui sa adormi la loc.

Apoi mi-am auzit constiinta.

Am sesizat ca nu era asa. Vocea Lui mi-a spus ca plutesc pe un gand anapoda. Ca asta e realitatea si aici traiesc. Aici traiesc si aici mor. Aici mor si acolo voi trai. Voi trai si nu voi mai murii pentru ca acolo nu mai exista timp. Constiinta m-a salvat de metafizica. Desi inca e ispititor. E tentant sa crezi, si usor. Dar un drum fara obstacole nu duce nicaieri.