Castana

Rascruce de ganduri, infundata in cap. E greu sa aleg un drum pe care sa pornesc. Oare dupa ce ma intorc de pe un drum, o sa mai fie toate soselele la locurile lor? Sau poate o sa dispara si nu o sa pot sa le mai parcurg vreodata. Ii dau o bucata din mintea mea ei. Poate reuseste ea sa mi le conserve pana la intoarcere. Destul de prostesc sa cred asta. Panteism? Merita incercat. Imi canalizez toate gandruile intr-o castana. Le primeste. Deschizandu-si ochii ma priveste si ma recunoaste automat. O intreb daca isi cunoaste menirea. Raspunde printr-un da ferm si neintrebator, conturat subtire de suferinta. O intreb daca este in stare. Spune ca altceva nu are ce face. Hmm... Castana contabila. Ii spun sa-mi dea gandurile unul cate unul, iar la sfarsitul fiecarui gand ma voi intoarce la ea de pe drumul pe care am pornit. Focalizezea si imi da primul gand.

Tragedia.

Moartea e atat de inevitabila. Nu stiu de ce mai cautam intrebari la adresa ei. In mintea mea moartea ocupa un loc bine amplasat, departe de zona fobiilor. Cateodata imi place sa ma intervievez despre moartea mea. Foarte rar despre moartea altora. A celor dragi inspecial, fiindca nu reusesc sa il duc pana la capat. Ating un punct unde ma straduiesc sa-mi creez o imagine a reactiei mele. Revolta? Poate. Amorteala? Desigur. Lacrimi? Sa zicem. Prabusirea morala? Incert. Ea oare cu care dintre astea s-a ales? El nu a avut timp de nici un adio, dar a sperat ca il va intelege ea.Un tata iubitor, ieri, sub chemarea lui Dumnezeu, a trebuit sa se prezinte de urgenta in fata raiului. Ea ... ei bine, numai ea stie cat de intelegatoare e, si nu sunt in stare nici macar sa presupun. E destul de greu sa comentezi astfel de evenimente cand inca nu ai avut parte de unul atat de rasunator. In general totul se razuma la tacere. Nostalgie. Repaus.

Vad locul de unde am pornit. M-am intors. Deja simt cum in spatele meu drumul se ingusteaza, apoi dispare. Intors la raspantie, privesc castana. E fericita ca ma vede. O intreb daca inca imi mai are celelalte ganduri. Raspunde fericita in speranta ca o voi felicita. Ii zambesc si o rog sa-mi mai dea o bucata din minte.

M-am plimbat si pe cel de-al doilea drum. Ca si primul el dispare odata ce am pasit intru afara lui. Ma aflu iar de unde am plecat. Castana sta neclintita de unde am lasat-o. Imi astepta intoarcerea. O privesc dar nu-mi raspunde. Imi spune ca sunt prea obosit sa mai continui. Eu lacom dupa mai mult neg, ii comand sa-mi inapoieze tot ce a mai ramas. Privea mahnita in jos. Priveam si eu oarecum. Asta e ultima data cand o voi vedea insufletita. Ii ridic capusorul si ii spun ca si-a indeplinit menirea mai bine decat oricare alta castana. Imi ofera un zambet pueril. Ne multumim unul altuia pentru sansa oferita. O intreb daca e pregatita. Imi surade pentru ultima data.

Crematoriul

Caut printre cenuse ramasitele gandurilor mele antebelice. Antebelice deoarece au fost inainte ca eu sa am razboiul meu cu mine. Uite! Gandul meu de deznadejde ... mai degraba zis doar un petec din el. Cauza imi e necunoscuta. Am ars-o in tipul razboiului. Ma impiedic de gandul de revolta si de mahnire. Cauza inca imi este bine cunoscuta: minciuna. Gandul e incinerat de iertare. Desi acest gand obscur s-ar putea ridica din cenuse precum o pasarea pheonix daca o singura persoana si-ar stalci limba in a rosti doua cunvinte simple. Privind prin jur, multe altele sunt asa de bine arse incat nu le pot descirfra. Ma aflu in mijlocul unui holocaust, un cimitir al gandurilor sumbre. Ciudat faptul ca nu privesc locul asta ca pe un loc de doliu. Ma simt oarecum biruitor, triumfator, privind spre muntii de cenusa ce ma umbresc. Uitandu-ma spre portile ce se inchid incet incet, pentru a incepe o noua sesiune de ardere ,nu ma grabesc in a iesi. Merg agale si mai privesc inca odata gandul de deznadejde. Am descoperit cauza. Lumea.

Tin castana in mana. E goala si rece. Nu mai raspunde. Ma atasasem de ea. Sunt prea obosit pentru a mai incerca sa o readuc la viata. Sunt prea obosit pentru a-mi mai tine ochii deschisi. Somnul ma cheama. Sunt vulnerabil si ii ascult chemarea.

Dorm