Shuffle - V

Capitolul V

Eminem - Space Bound

Plaja era goala.

Semanam.

Era ora 6. In departare, un Soare se pregatea sa iasa din mare. Era cel mai frumos Soare pe care-l vazusem vreodata. Singurul care rasarea cu un final. Cu cel mai superb final. Un final superb pentru o poveste superba. Nu se putea unul mai bun. Decat, desigur, un final fericit.

Soarele lor a fost probabil mai frumos. Al lor purta un inceput. Unul nascut din nisip si apa. Unul bronzat si binecuvantat de mare. Marea era aghiazma . Cu ea s-au imbatat si si-au bagat-o prin vene. Nisipul era cocaina lor. Pe el l-au tras pe nas pana n-a mai ramas decat stanca. Marea a fost moasa lor. Ea i-au nascut intr-o zi de August. Augustul nostru devenira Augustul lor. Asta si-a luat cu dansa. Si-a luat Augustul. Iar mie mi-a lasat restul. Restul de 11 luni. Putea sa-si ia oricare alta luna: Iulie, care e mai cald, Aprilie, care e mai racoros, dar nu August.

Trei ani (punct)

Frédéric a avut dreptate.

Pescarusii completau atmosfera. Zburau peste mine. Probabil erau aceiasi care au zburat si peste ei dimineata trecuta. Ii vazura impreuna si acum imprastiau vestea. Rasuna litoralul de iubire. De o iubire imprumutata.

Marea era un cimitir si o sectie de maternitate.

Imi trasnise prin fata ochilor fiecare moment, fiecare scena, ca atunci cand mori si s-ar spune ca vezi un rezumat a vietii tale. Camera ei, fata blocului, magazinul de langa, padurea, banca noastra, muntele… Muntele. Marea era pentru ei ceea ce era muntele pentru noi. Doua iubiri cu geneze diferite, o antiteza. Din nefericire pentru mine, locatia lor era mai calduroasa.

Nu fusesem niciodata la mare impreuna. Era un mister pentru noi doi. Mereu ne fotografiam niste imagini in minte cam cum ar fi, dar niciodata nu le facusem cu un Canon. Ascultasem toate piesele de la Vama Veche, povestile lui Chirila, dragostea sa pentru mare insa marea lui Chirila era muntele nostru.

Soarele continua sa se caţăre pe cer. De as fi putut sa-l sting. Speram sa incremeneasca si s-a pice in ziua de ieri. De fapt sa pice cu o luna inainte, cand s-ar fi putut schimba ceva. Prezentul nu detinea nimic. Sau mai bine zis detinea nimic.

                Nu vroiam sa mai plec de acolo. Vroiam sa prelugesc cat mai mult acel moment. Momentul final. Atat de mult incat sa nu se termine niciodata, doar ca sa sfidez deznodamantul, sa spun ca nu totul trebuie sa aiba un final daca tu alegi sa nu aiba. Si as fi putut sa aleg sa raman acolo pana ar fi aflat, poate, de la altcineva ca o luasem razna si refuzam sa plec, si atunci ar fi venit sa renastem pe plaja.

                Dar am plecat in cele din urma. Mi-am umplut plamanii cu aerul acela ce inca-i purta respiratia si m-am intors spre cabana. Drumul a fost foarte lung desi erau doar vreo 200 de metrii. La fel de lung ca atunci cand mergeam pe drumul pietros de la Idana, cand eram cu Doina. Era la fel de greu pe nisip, ca si pe pietre. Era mai greu si fara ea. Nu trebuia sa privesc inapoi. Asa auzisem de la tata, bunicul, chiar si de la bunica. Ma uitam la picioarele mele cum pasesc in nisip. Pe masura ce ma indepartam de plaja, scapam de starea aceea de prostratie si rasaea, la fel de lent ca soarele si ca pasii mei, un sentiment inexorabil de mii de ace ce-ti penetrau de pe interior toate  organele. Respiratia parea aproape inutila. Singurele guri de aer pe care le luam erau din oftat, cam odata la 20 de secunde. Reduceam activitatea functiilor mele vitale la un minim necesar supravietuirii.

                Cand am ajuns la cabana, ai mei deja scotesera bagajele in fata si asteptau minicabul. Isi dadusera seama de tot.

-          Unde ai fost, Tudor? ma intrebase mama

-          Pe plaja…

-          Ce ai facut?

-          Rasaritul…  

-          Esti bine, puiule?

-          Da, sunt bine.

Tatal meu observase ca atitudinea patetica a mamei nu fuctinona si m-a abordat altfel

-          Tudore, eu nu inteleg de ce esti suparat… Mai, daca pierdeai 100 de lei, intelegeam si eu, dar asa…

-          Mariane! Strigase mama la el

Nu mersese nici asa, desi mi s-a parut comica, dar pur si simplu muschii mei erau prea obositi pentru a forma un zambet.

Iesise si familia Dunescu cu bagajele si le asezara langa ale noastre. Motivul pentru care eu nu eram cu Doina era ca avand in vede—

-          Scuzati-ma aveti un foc? venise la mine un mosulet plesuv si garbov, cu ochii sticlosi si buze subtiri.

-          Sigur.

Ii intinsesem bricheta mea Bic si-si aprinse o tigara Winchester.

-          Sa traiesti, spuse el cu tigara in gura si pleca.

-          Sa traiesc … mi-am soptit singur scotand pachetul de Dunhil albastru din buzunar. Imi aprinsei tigara-n bot si m-am indreptat pe o alee mai ingusta.

M-a reapucasem de fumat dupa ce m-am intors de la mare, chiar in ziua aceea. Ma intalnisem cu Laur si mi-am cumparat un pachet de Kent Convertables pe care-l fumasem intr-o zi. Imi amintesc ca ar fi vrut sa-mi zica sa nu ma apuc dar stia ca asta m-ar face doar mai ostil fata de el. Tigarile ma ajutau. Ma faceau sa ma simt independent si invulnerabil. Asadar de fiecare daca cand scapam acest sentiment, imi aprindeam o tigara. In concluzie fumam mai tot timpul. Nu fumam din placere, nici din dependenta, ci din nevoie.

Eram teribilist declarat. Nu stiam daca lumea chiar credea c-as fi, dar eu asa le spuneam ca apoi sa vada ca eu constientizez statutul meu si ca ma doare-n cur oricum. Acceptam orice eticheta si cu cat mai proasta cu atat mai bine deoarece lumea ar fi putut trage paralela intre ce fusesem odata si ce devenisem gratie „fetei aceleia nenorocite”.  De cateva ori as fi vrut sa-mi tai niste vene sau sa fac o supradoza meticulos pregatita pentru a ma duce la urgente dar fara sa ma omoare si apoi sa scrie in fisa medicala „supradoza cu potential fatal”.

Casti.

Specii – Masina timpului

                Se implineau doua saptamani de cand eram beat in permanenta. Imi umplusem sticla cu Jack si iesisem afara. Cainii latrau iar mahalagii radeau cand treceam pe langa ei. Imi placea asta. Dezgustul era reciproc. Luam pe cele mai intunecate alei doar ca sa gasesc caini mai agresivi si ghertoi mai mistocari, poate unii care mi-ar fi dat si un sut un boase. Trecu la un moment dat o mama cu un copil de mana si se feri de mine. Copilul se uita lung si cu gura cascata la mine. I-am stigat cea mai tampita replica posibila, cu un deget atintit in sus:

-          Mircea Radu-i un cretin!

Pustiul se uita cu gatul sucit spre mine, in timp ce maicasa il tragea mai abitir dupa ea. Cativa pasi mai tarziu, o linie formata din trei smecheri mergeau foarte gravi pe strada. Pareau foarte incremeniti in traiectoria lor iar eu nu reuseam sa mi-o stabilesc pe a mea asa ca le intrasem in raza pietonala, fapt ce i-au facut sa ma izbeasca de o Dacia 1310 de langa si sa-si tinteasca pumnul spre falca mea stanga. Daca nu era de faptul ca mi se schibmase peisajul in fata ochilor, nu mi-as fi dat seama de lovitura. Dupa ce imi mai dadu un picior in burta si o flegma in par isi reluara traseul ca niste tancuri naziste. Am mai stat o vreme asezat acolo (imi placea forma rotii pe spatele meu) si dupa aceea m-am ridicat scotand telefonul din buzunar. Contacte – Laur – mobil – calling – tzzzr…. tzzzr …. tzzzr

-          Da? raspunse el cu o voce somnolenta

-          Ai o punga de gheata prin congelator?

-          …ce cacat ai mai facut acum?

-          N-am cu ce sa beau whiskey-ul asta!

-          Unde esti?

-          Aaaaaa… langa o Dacie ... si e si un caine … si o lampa care lumineaza prost… un magazin non-stop siii… vad niste steaguri. Cred ca-i stadionul

-          Cacat. Hai ca vin acum.

 Dupa vreo 12 ture de Fruit Ninja pe telefon aparu si Laur cu o compresa in mana. Ma ajutase sa ma ridic si ma sustineam de umarul lui.

-          Ce umar fin ai, Laure! Fetelor le-ar place sa-si aseze capatana pe el! A meu e osos si dupa vreo 5 minute le dor tampla!

-          Cat ai baut?

-          Pe langa cei 2 litrii de apa pe zi?

-          Nu, doar cei 2 litrii de apa vroiam sa stiu…

Chemase un taxi in care m-am aruncat ca intr-o piscina. Inauntru canta Somebody that I used to know de Gotye pe care incepusem si eu sa rag. Am deschis geamul la taxi si aratasem muie la doua tipe ce se plimbau lent pe bordura. Laur ma trase cand vazu ca imi scosesem si un crac afara sa sar din miscare. Dupa ce a platit taxiul cu un bacsis extra si si-a cerut scuze pentru voma de pe bancheta din spate pe care o proiectasem dupa o curba buclucasa, m-a tras spre blocul sau. Poate ca in oricare alta zi, miscarea mi-ar fi prins bine, insa atunci faptul ca liftul era defect si trebuia sa urc scarile nu era tocmai un sport pe care as fi vrut sa-l fac. Balconul de la etajul 6 a lui Laur era superb si mereu eram fascinat de el, insa atunci as fi preferat sa locuiasca intr-un beci ca sa ma pot rostogoli jos pe scari. Am avut acelasi sentiment ca atunci cand urcasem pana in varful Turnului Eiffel si ma simteam ca un alpinist care a escaladat Everestul. De data aceea efortul depus a fost relativ acelasi.

In apartamentul lui Laur era un miros de betisoare parfumate si o lumina pala ceea ce a amplificat beatitudinea mea. Ma simteam ca intr-o memorie vaga. Parintii lui erau plecati in Turcia iar el era singur acasa. Norocul meu. Ma trantisem pe canapeaua sa in care te afundai ca-n gelatina si deschisesem televizorul.

PRO TV – Un tanar se sinucide intoxicandu-se cu materie fecala refuzand sa defecheze trei saptamani – au dreptate cei care zic ca e mai bine sa dai afara decat sa tii in tine.

Wild Life – Calugarita isi omoara si mananca partenerul dupa imperechere – Doinita calugarita.

                EuroSport – Si Messi este deposedat de balon de catre Giggs … - stiu prin ce treci Messi, stiu prin ce treci.

Teleshoping – Te-ai saturat de noptiile dureroase si interminabile??? Cumpara acum Salteaua Dormeo! – asta e raspunsul suferintelor mele – Sateaua DORMEO!

Taraf TV -  Ce vise am avut / Sa se implineasca eu as fi vrut / Dar astazi nu mai pot fi visa /Din vina ta. – ma declar : manelist!

Cartoon Network – Dulce , acrisor si ceva... fermecator. Acestea au fost ingredientele pe care prof. Utonium le-a adaugat pentru a creea fetitele perfecte. Insa, din greseala, a adaugat si Elementul X. Asa au aparut fetitele Powerpuff! - Asa a aparut Doina! (Caca-m-as in Elementul X!)

Si aparuse si Laur cu un pahar cu apa si doua pastile de Tylenol. Iesisem pe balcon si imi aprinsesem o tigara. A fuma seara, pe un balcon, inseamna o melancolie inefabila. Ma cuprinsese o suferinta pe care incercam s-o inec in alcool si s-o sufoc in tigari. Se parea ca suferinta n-avea nevoie de oxigen. Distanta de la balcon pana pe bordura era halucinanta. Vroiam sa masor timpul pana jos si aruncasem chistocul de tigara. Unu … doi … trei … pat-. Trei secunde si jumatate. Trei secunde si jumatate nu parea prea mult. Ma aplecasem de la brau in jos pe marginea ferestrei si stateam cu gura cascata in jos.

-          Ce dracu faci?! Sarise Laur tragandu-ma in camera.

-          Stai chill, repetam pentru testul la fizica!

M-am intins pe covorul lui moale si incepusem usor, usor sa bocesc. Alcoolul isi pierduse efectul euforic si intrase cel emotiv si patetic.

-          Laur, nu mai pot ba… Nu pot renunta! A fost mult, mult prea frumos. N-o pot da dracului! Futu-i! De ce cacat a trebuit sa faca asta?!?!?! De ce m-a lasat?!?!?!

Stia ca nu astept un raspuns asa ca se aseza langa mine si tacu din gura. Capul mi se invartea din cauza pozitii mele verticale si imi provoca o stare de greata de care, totusi, nu vroiam sa scap. Tavanul juca rolul unui ecran mare pe care se derulau filmulete de scurt metraj cu doi prosti care cantau, se mozoleau, plangeau, radeau, se certau, apoi se mozoleau din nou. Simteam cum imi curgeau creierii pe covor. De fapt era doar voma pe care nici nu-mi dadusem seama ca o dadeam afar—

Imi prinsesem cablul de la casti in creanga unui copacel. Atunci realizasem ca ma aflu prea aproape de scoala. Chiar daca as fi putut sa ma indrept spre ea caci deja era pauza, ma decisem sa renunt la prima ora de romana si sa ma mai plimb.

O luasem pe un drum care m-ar mai fi tinut inca o ora (m-ar mai fi tinut).

Cate decizii proaste am putut lua in ziua aceea nu luasem in toata viata mea.

Toate au inceput cu:

Play.