Fericirea e o stare

E frumos sa fi fericit. Si nu, nu o spun din carti. Chiar este. Nu ma intelegeti gresit, nu o spun cu aroganta. Fiindca nu am capacitatea de a va relata starea mea, si nici rau nu imi pare. Nietzsche spune ca orice poate fi definit isi pierde puterea. Nu vreau sa fiu tocmai eu nesabuitul care sa defineasca fericirea iar apoi sa se ajunga la etichetarea emotiilor. Nu vreau sa avem coduri de bare si pe stari si simtiri. Desi pot spune succint de ce e frumos sa fii fericit...

...In primul rand e frumos sa fii fericit fiindca nu stii de unde sa incepi. Jubilezi printre felurite sentimente si nu stii la care sa te gandesti prima si prima oara. Or chiar asta e frumusetea fericirii. Ca nu gandesti. Nu, nu ma compatimiti. Imi sacrific plenitudinea fericirii din seara asta. Poate ca e de prisos. Desi atunci cand m-am apucat sa scriu, nu gandeam, deci prin urmare ce scriu aici e o consecinta a fericirii. E o pata de fericire. O amprenta de fericire, sa-i zicem. Oricum ar fii, chiar daca ar fii sa-mi sacrific fericirea, nu mi-ar parea foarte rau, fiindca stiu ca o persoana foarte draga mie imi poate procura sentimentul asta oricand.

...E frumos sa fii fericit datorita nonsalantei si uitarii. Pentru felul in care tratezi modul cum ai ajuns sa fii fericit, chiar daca ar fii fost unul anevoios. Si nu numai pentru drumul pe care l-ai parcurs in obtinerea fericirii, dar si pentru restul lumii ce nu se afla in aria de acoperire a fericirii tale. E extraordinar momentul acela sublim, cand, cuprins de paroxism, papilele tale gustative reusesc sa soarba din seva vietii si tot corpul tau se topeste juisand.

...Pentru ca nu te saturi. Sau mai bine zis fiindca nu ai timp sa te saturi. Fiindca pocalul ce detine seva dispare dupa prima sau cel mult a doua gura. Fericirea e spasmodica. Or asta e si farmecul ei! Asa cum famecul primaverii este ca mai intai trebuie sa treci prin iarna, si sa simti racoarea. Asa cum farmecul unei comete este ca apare odata la 20 de ani. Asa cum farmecul nudului este actul dezgolirii.

...din cauza ca nu trebuie sa te strofoci. Vedeti voi, exista o diferenta intre fericire si bucurie. Multi incurca aceste doua stari si le iau drept sinonime. Bucuros esti atunci cand castigi la Super Bingo Metropolis. Bucuros esti atunci cand in sfarsit ti-ai cumparat acel Les Paul ce ti-l doreai de cand il stii pe Slash. Bucuros esti atunci cand ai aflat ca ai luat 10 in teza la romana. Bucuros esti cand ai vrut ceva si ai dobandit. Bucuria este materiala. Bucuros esti atunci cand iti vine sa sari, sa alergi, sa zburzi, sa tipi, sa fluieri, sa dansezi, sa razi. Pe scrut, atunci cand traiesti. Pe cand fericirea nu necesita nici un efort. Fericit esti atunci cand vezi ca iti spune din priviri "Te iubesc". Fericit esti atunci cand adoarme in bratele tale. Fericit esti atunci cand o revezi dupa o saptamana. Fericit esti cand observi ca sarutul ei e din ce in ce mai dulce. Fericit esti atunci cand nu iti poti explica de ce. O licarire in ochi, un aer adanc in piept, o privire in gol, un zambet suav, o soapta calda in ureche, o discutie negraita, liniste imperturbabila. Asta e fericirea. Asa se manifesta ea. Fericirea este metafizica. Pe scurt, atunci cand traiesc altii...