Cred ca am luat blogul asta prea in serios. A mai trecut o vacanta si nu am scris nimic. Poate ca din frica. Din frica ca nu mai stiu sa scriu. Cred ca imi fac impresia gresita ca singurele postari ce merita postate pe blog ar trebui sa fie operele dostoievskiene si poeziile stanesciene si ca nu sunt vrednic sa scriu pe propriul meu blog. Dar nu. O sa ma incumat si voi incerca sa scriu mai des, fara discernamant. Asta nu inseamna ca o sa il si umplu cu tot felul de truisme. Frica de critica, nu imi este. Blogul trebuie sa imi serveasca ca un proces de rafinare a calitatii mele lingvistice. Asa ca nu trebuie sa ma sinchisesc. Daca pana si pe propriu-mi blog se instaleaza cenzura, atunci inseamna ca imi curm singur libertatea de a scrie si, prin urmare, sustin miscarea comunista pe World Wide Web. Si in pofida faptului ca ma indoiesc de ambitia mea de a "redeschide" blogul, sper sa nu uit de el din momentul in care inchid laptopul. De fapt, ce zic eu, nu e din cauza ca uit de el, ci din cauza ca nu am curajul sa scriu pe dansul. Am mai facut aceasta "redeschidere" a blogului de cateva ori si in cele din urma iar l-am lasat sa culeaga Internet dust. Are si blogul meu perioade de hibernare. Sau poate ca eu am...