Venise pentru a doua oara seara, si prin noapte ii mangaiam aripile de pe spate, atat de fragede si fragile, iar pielea ei, matase luata din nori, si degetele mele se impleteau intr-un dans ametitor de suflete purpurii. Respiratia ei, briza calda de noapte a marii, imi mangaia obrazul.
-Dormi? O intrebasem eu.
-Nu, raspunse ea incet.
I-am furat vibratia glasului ei si o derulam incet in minte, in linistea serii de primavara.
Pe spate ii curgea parul ei negru, ce se confunda cu nuantele serii, inmuiat in parfum din nisip si raze de soare. Avea miros de vara.
Mi se facea somn si incepusem sa pierd puterea simturilor, si odata cu ele, esenta ei. Vroiam sa raman sa o ascult cum adoarme, sa ii masor ritmul respiratiilor ei… dar, ca de obicei, m-a rapit somnul.
skip to main |
skip to sidebar
No comments:
Post a Comment