3.09.2012

copilarii..

...sa putem sa nu putem stii

Sa ne punem la masa si sa luam micul dejul si sa ne ungem cu unt si gem de visine si.. si sa ne luptam cu furculietele. Sa ne jucam cu papusi de plus si soldatei de plastic si sa le pupam unele pe celelalte. Sa ne jucam de-a mama si de tata ( doar sa ne jucam ) si sa-mi prepari o supa de frunze de boschet. Eu sa mananc si sa zic ca mai trebuie putina sare. Sa alergam ore in sir jucand leapsa si de-a v-ati ascunselea. Tu sa ma gasesti si eu sa te pierd mereu. Sa lacrimam incercand sa privim soarele si apoi sa vedem pete cum se preling peste tot. Sa rupem iarba si s-o aruncam in sus, sa ninga peste noi, ca un fel de confetti al verii. Sa rupem papadii si sa vedem care sufla mai tare in ele si care papadie ramane fara puf. In cele din urma sa transpiram pana hainele de pe noi sunt leoarca.

Apoi sa facem baie in chiuveta. Sa ne stropim cu apa si sa ne spalam cu sampon Dalin dar ochii sa ne usture oricum. Sa ne facem peruci si sa ne acoperim sfarcurile cu spuma. Sa ne uitam prin apa la putulica/pasarica celuilalt si sa incercam sa ne dam seama de diferente. Apoi sa ne bagam fetele in apa si sa ne chinuim sa ne deschidem ochisorii sa ne privim unul pe celalat. Ne dor ochii si ne frecam bine unul pe celalat ( foarte bine, ne frecam ) pana ne trece. Apoi iesim din apa si ne scuturam precum cateii. Cine are nevoie de prosop? Sa ne spalam pe dinti cu degetul, eu pe tine si tu pe mine, desigur. Sa ne imbracam in pijamale fine si racocoase. Sa ne uitam dupa aceea la desene animate stand pe covor, mancand turta dulce si Sugus. Sa ne lipim fetele de eram si sa ne excitam de la faptul ca parul ne este atras.

Sa ne bagam sub plapuma sa ne pazim de tantari si sa ne fie cald de la aerul pe care-l expiram, dar sa stam acolo. Sa ne atingem nasul fiindca ni se pare cea mai frumoasa parte a corpului. Ba chiar sa-l pupam. Cu buzele!!! Apoi sa ne prindem de manute, incolacind tulpinele alea fine si micute de ghiocel pe care noi le numim degetele. Sa ma apropii si sa te apropii usor de mine, pana ne atingem fruntiile si ne simtim CO2-ul din piept. Usor sa ne atingem varful ( doar varful! ) buzelor. Sa ne speriem intr-un sens bun, si sa ne uimim de contact. Sa prindem piciorusul unul altuia intre genunchi si sa ne ne frecam ( foarte, foarte bine ) labutele. Sa ne aplecam pleoapele incet, fara ca macar sa ne dam seama si apoi sa adormim. Ingerasi.

Dimineata urmatoare, ne trezim tot in aceeasi pozitie, nemiscati, de parca am fi inchis ochii pentru o clipa si cand i-am deschis, se facu ziua. Primul lucru pe care l-am vedea ar fi gurita intredeschisa a ceiluilalt. Sa cascam de vreo 2-3 ori si sa ne intindem de vreo 3-4 ori apoi sa ne ridicam din pat si sa facem exact aceleasi lucruri, ca si cand am suferi de amnezie, de parca ar fi prima oara. Din nou si din nou.



2 comments: