fast food

Mereu mi-a placut sa infulec mancarea. Asa am facut si cu sentimentele. Imi place, atunci cand am o foame mare, sa-mi umplu gura de o abundenta de alimente. Procesul de a duce mancarea la gura e continuu, deoarece, pana duc inapoi furculita la platou sau farfurie si inapoi la gura, deja a avut loc procesul de deglutitie si molarii iarasi asteapta sa sfasaie hrana. Nu pot sa mananc linistit. Bine, poate doar in public incerc sa mimez asta. Dar nu ma pot simti satul daca nu infulec asa cum vreau eu. Simt ca si cum as fi risipit toata acea mancare si la final raman mai gol pe dinauntru ca inante. Eu nu stiu sa degust. Nu pot sa-mi port maxilarul intr-o motiune calma, rotunda, ca de ferris wheel, pentru a lasa gustul sa-mi patrunda papilele gustative. Nu am rabdarea necesara. Si pentru a manca, se zice, ai nevoie de rabdare, daca vrei sa fi sanatos si fericit...

Deseori, ma doare stomacul din cauza asta. Parintii si prietenii imi mai atrag atentia : "mai incet ma, sa nu ti se faca rau". Si au dreptate probabil (de ce mai multe ori au avut dreptate) dar sunt prea captivat de frenezia nutritiei. Si toti se intreaba cum pot ramane atat de slab in urma cantatii enorme de alimeente pe care le devorez, animalic aproape. Insa le explic ca asa m-am nascut, cu metabolismul asta rapid. Noroc de el, ca altfel as fi obez. S-ar speria mancarea de mine...

Probabil ma uraste stomacul. Il supun incercarilor si nu face mereu fata. Prostul. Uneori bag pastile ca sa-l calmez un pic. Digest-duo sau mai stiu eu ce. Ii plac, ce-i drept, si dupa ce se face bine, nemernicul, iarasi are pofte, nevoie, apetenta. Si trebuie sa ma supun, n-am cum altfel. Daca n-as face ce-mi zice el, m-ar durea oricum. Deci, intr-un fel, orice as face, tot ma deranjeaza. Uneori as face o operatie si l-as scoate. Dar n-o fac din doua motive. Primul, ca doctorii zic ca stomacul e un orgam destul de important in corp si fara el as avea sanse foarte bune de deces. Hm, oarecum convingator. Dar al doilea motiv e mai bun decat primul. Anume, ca fara stomac, nu mi-ar fi foame, si fara foame n-as putea manca, si fara sa pot manca n-as mai avea toata placerea, toata voluptatea asta a umplerii vintrei. Asta-mi tine organismul intact : voluptatea. De n-ar fi dependenta de placere as fi gol pe dinauntru, un schelet acoperit cu piele.

Sunt tanar, poate de asta. Inca nu-mi sta capul atat de mult la sanatate.

E exact la fel...