din baie

am 17 ani si locuiesc in casa părinților mei
m'au invitat acum ceva timp
nu mai tin minte exact cand
si am tot stat
incep sa mă simt prost
adica nici nu am camera mea
dorm pe canapeaua din sufragerie- spatiul de tranzitie între bucatarie si dormitorul lor/
ne salutam de fiecare data cand ne vedem
ba uneori chiar ne intrebam unul pe celalalt
"ce mai faci, cum ti'a fost ziua?"
se mai intampla sa vin beat si sa incep sa le zic probleme
se mai intampla sa se imbete tatăl
si mai tipa la mama
dar,hei, nu mă bag
pana la urma e treaba lor
casa lor
si ce sa le comentez?
singurii bani pe care ii am
de la ei ii primesc 
imi cumpara cadouri
imi cumpara haine 
imi dau de mancare
uneori imi dau si bani de buzunar
niste oameni foarte simpatici

nu avem prea multe lucruri in comun
inafara de incaltator
apa de la chiuveta
si alte câteva lucruri
uneori mă intreb de ce sunt atat de draguti 
cred ca s'au atasat oarecum de mine

in ultimul timp mă tot gandesc sa mă mut
sa ii las la casa lor
ca incep sa fiu nesimtit deja
mai aduc si eu o fata si se simte prost
cand in mijlocul acțiuni intra mama
si mă simt si eu prost
si se simte si mama prost
si e o situație foarte jenanta si cu greu iesi din ea
(din situație adica)
daca vreau sa dau o petrecere intr'o seara
nu pot ca tata trebuie sa mearga la serviciu si e muzica tare
si nu poate adormi

desi e greu sa le spui asta
am incercat sa le explic o data
si s'au enervat si au luat'o foarte personal 
si imi zic ca sunt un rasfatat si un nemulțumit 

si as putea sa plec si de maine
dar ma simt prost

si acum imi bat ușa de la baie
unde stau inchis
si scriu aceasta poezie
le zic ca fac dus
si am dat drumul la jetul de apa
de la cada sa ii pacalesc
mereu ii pacalesc
dar degeaba
nu este destula apa pentru a mă spala

nici destula hârtie igienica
sa'mi pot sterge
toate pacatele 
fata de ei