fast food

Mereu mi-a placut sa infulec mancarea. Asa am facut si cu sentimentele. Imi place, atunci cand am o foame mare, sa-mi umplu gura de o abundenta de alimente. Procesul de a duce mancarea la gura e continuu, deoarece, pana duc inapoi furculita la platou sau farfurie si inapoi la gura, deja a avut loc procesul de deglutitie si molarii iarasi asteapta sa sfasaie hrana. Nu pot sa mananc linistit. Bine, poate doar in public incerc sa mimez asta. Dar nu ma pot simti satul daca nu infulec asa cum vreau eu. Simt ca si cum as fi risipit toata acea mancare si la final raman mai gol pe dinauntru ca inante. Eu nu stiu sa degust. Nu pot sa-mi port maxilarul intr-o motiune calma, rotunda, ca de ferris wheel, pentru a lasa gustul sa-mi patrunda papilele gustative. Nu am rabdarea necesara. Si pentru a manca, se zice, ai nevoie de rabdare, daca vrei sa fi sanatos si fericit...

Deseori, ma doare stomacul din cauza asta. Parintii si prietenii imi mai atrag atentia : "mai incet ma, sa nu ti se faca rau". Si au dreptate probabil (de ce mai multe ori au avut dreptate) dar sunt prea captivat de frenezia nutritiei. Si toti se intreaba cum pot ramane atat de slab in urma cantatii enorme de alimeente pe care le devorez, animalic aproape. Insa le explic ca asa m-am nascut, cu metabolismul asta rapid. Noroc de el, ca altfel as fi obez. S-ar speria mancarea de mine...

Probabil ma uraste stomacul. Il supun incercarilor si nu face mereu fata. Prostul. Uneori bag pastile ca sa-l calmez un pic. Digest-duo sau mai stiu eu ce. Ii plac, ce-i drept, si dupa ce se face bine, nemernicul, iarasi are pofte, nevoie, apetenta. Si trebuie sa ma supun, n-am cum altfel. Daca n-as face ce-mi zice el, m-ar durea oricum. Deci, intr-un fel, orice as face, tot ma deranjeaza. Uneori as face o operatie si l-as scoate. Dar n-o fac din doua motive. Primul, ca doctorii zic ca stomacul e un orgam destul de important in corp si fara el as avea sanse foarte bune de deces. Hm, oarecum convingator. Dar al doilea motiv e mai bun decat primul. Anume, ca fara stomac, nu mi-ar fi foame, si fara foame n-as putea manca, si fara sa pot manca n-as mai avea toata placerea, toata voluptatea asta a umplerii vintrei. Asta-mi tine organismul intact : voluptatea. De n-ar fi dependenta de placere as fi gol pe dinauntru, un schelet acoperit cu piele.

Sunt tanar, poate de asta. Inca nu-mi sta capul atat de mult la sanatate.

E exact la fel...

sânge II

hmmm...
ce odor
de carne proaspata
stau macelarii la coada
toti cu lectia invatata
cu retete frantuzesti
vor sa pipaie pielea
si sa mulga venele

nu vor sa-si pateze
manusile albe
stropite cu apa
de colon
dar isi musca
unghiile proaspat pilate

se vor plictisi eventual
o sa transpire din gingi
si se vor multimi
doar cu oja
de pe unghii

semivertical

mă doare coloana vertebrală
chiar între al şaisprezecelea
şi al douăzecişipatrulea
disc

se învarte ca un vinyl
şi se storc piese în fluidul vieţii
la gravitate zero
apar celule noi si nedefinite
mature si infantile
se înmulţesc ca firele
de păr de pe faţa unui adolescent

o simt cum se răsuceşte
şi scârţăie
dar scârţăie frumos
parcă-ţi vine să dansezi
cu tot cu hernie

vom face în curand
o puncţie lombară
 în coloana infinitului
ca să curgă Dumnezeu
sa curgă peste noi

abonatul vodafone nu poate fi contactat

la dracu!
acum cateva clipe ma simteam mai curajos
si iata-ma, m-am trezit scriind
se sperie ce-i in mine cand vede tastatura

ce se intampla? se intampla ceva?
ce curge in casa ta?
acid lactic si fervex?
sau doar sange si sex?

Oh my god! scriu in rime
chiar ca imi e frica..
cum sa nu-mi fie frica
cand afara canta huliganii
si la mine inauntru canta huliganii
e revolutie peste tot
si se arunca semne de circulatie
in inima mea
prima la dreapta, prima la dreapta
mereu la dreapta, niciodata stop

ha! si nici macar n-am invatat sa conduc..!
dar e cam intuneric in seara asta
aici in sensul giratoriu
da-mi un mesaj, un semn
sa ies din nou pe autostrada..


..mai e autostrada, nu? ...

sânge I

cum stateam acolo intins pe pat
semi-muribund
se uitau toti la mine ca niste doctori
si imi admirau venele

"ai niste vene foarte frumoase"
imi tot ziceau ei
le tot priveau iar eu nu intelegeam
ce vad ei in acele vene

unii mai cutezau sa-si apropie indexul
sa-mi mangaie cate una
"foarte bune" isi tot repetau
ca niste vampiri nenorociti

ar fi supt cu atata pasiune din ele
dar le era cam frica
"..pacat, ziceau ei,
pacat ca-s pline de leucemie"

galben

 

e plin de lumini. peste tot. orasul e atat de plin de lumini mereu. fiecare cu lumina sa. stam si ne uitam la ele ca niste molii. stam in intersectie si ne privim semaforul. cu mana pe volan, cu ochii pe jumatate inchisi, cu coldplay cantand. parca-ti vine sa-ti apesi piciorul atat de tare pe acceleratie incat sa ramana intepenit acolo si sa tot mergi inainte. pana ajungi intr-un stalp sau intr-un bloc. de asta trebuie sa asteptam la semafor.. de n-ar fi semafoarele am fi toti prin borduri.

semaforul meu imi arata un galben pal. e asa de ceva timp. uneori ma intreb chiar daca nu s-o fi defectat. s-a schimbat de pe rosu in galben de ceva timp. logic ar fi sa urmeze verde. dar stiti cum e cu semafoarele astea... mereu imprevizibile. asa cum a sarit de la verde la rosu, asa poate sa sara de la galben.

ma tinea asa in suspans la inceput galbenul asta incat ma gandeam daca nu era mai bine pe rosu. speram chiar sa sara de la rosu la verde direct. apoi cand am vazut galben eram atat de nerabdator sa ajunga pe verde cat mai rapid. dar te obisnuiesti .. te obisnuiesti cu galbenul. la inceput deranjeaza la retina. dar te apoi devine molcoma culoarea si te impaci cu ea. te adaptezi asa cum te adaptezi la ideea ca apa fierbe la 100 de grade.

si trec zile si saptamani intregi si tot galben e. uneori parca palpaie un pic verdele dar apoi se intensifica galbenul. uneori parca-mi vine sa accelerez chiar si pe galben. fie c-as da intr-un stalp sau ca m-ar prinde politia. dar de regula stau asa adormit cu mana pe volan asteptand, fara vreun chef de motiune.

si privesc la semafoarele altora, verzi smarald, si la urmele rotilor unse pe sosea. si contrastul dintre verdele acela si rosul aprins de langa e uimitor. si cum sta soferul intins pe bancheta din spate asteptand sa se schimbe culoarea.

..daca as fi daltonic, m-as bucura doar de galbenul meu nespus de mult.

reciclare

cred că mi se trage de când eram mic

niciodată nu mi-a plăcut

să-mi cumpăr haine de la secondhand

sau jucării de la tarabe

mereu am vrut să rup eticheta

sau să sfârtec ambalajul într-o fericire

nebună sau puerilă

sau ambele

şi să simt mirosul acela nou

sintetic

iar raftul ăsta e plin

de jucării

toate-mi fac din ochiul lor de pluş

sau cel puţin aşa am eu impresia

şi stau cu eticheta ascunsă la spate

ca să nu pot să aflu dacă sunt noi

sau la a doua-treia utilizare

decât după ce le cumpăr

deşi mass-media mă încurajează

să suport reciclarea

la o populaţie de 7 milioane

e greu ca toată lumea

să primească câte o jucărie

nou nouţă

care să iţi si placă cum are ochiul de pluş

sau materialul din care e făcut

şi cu cât înaintezi în vârstă

jucăriile noi

devin din ce în ce mai rare

poate sunt eu mai pretenţios

la urma urmei

nici eu nu tocmai scos din fabrică