O sa-ti spun Margareta

Nici eu nu stiu.
Am unele zile când amprentele ma întreabă 

unde e pielea ta.
Eu ma sperii și le închid telefonul în nas. 

Ce sa le zic? Ca am plecat și te-am lăsat 

izvor?
Am plecat dar nu mi-am dat seama ca plec 

atât de tare.
Dar sa ma aștepți, sa ma aștepți, sa ma 

aștepți desculță, cu coroana de păpădii. 

Și rochie din urzici.
Țin minte când m-ai învățat culoarea roșu. 

Și azi ma uit la standurile de rodii de dragul 

tău.
Oamenii ma cred nebun. Tu ma știi mai bine.
Amândoi suntem precum fețele noastre. 

Uneori cuvintele tale sunt ca apa.
Apă infantilă de copilă.
Alteori de foc sălbatic.
Precum caii dobrogeni.

*

Vom sta un sejur la mare.
Ne vom îneca chipurile în nisip și ne vom 

deschide ochii.
Am citit undeva ca ne-am mai întâlnit acum 

7 vieți, în Egipt. M-ai botezat în Nil.
Vreau sa vad cum ți se contracta obrajii. 

Si buzele ți se suflica.
Iar carnea frageda ca o piscină.
Tu vei fi frumoasa pana la 95 de ani.
Eu nu voi mai fi atunci. Dar să-mi scrii sâmbăta.
Să-mi scrii sâmbăta.
Iar eu îți voi răspunde.
Îți voi răspunde duminica.