TPL

uneori aş vrea să facem
dragoste într-un autobuz
fără să plătim
cei 2 lei pentru bilet
şi să ne vadă
tatăl tău

dar
uneori mă gândesc că e
mai bine aici
pe bancheta din
spate a volkswagenului
părinţilor mei

nu mă supar să şti
mai sunt doi ani
şi imi iau eu carnet de conducere
şi tot atunci îmi iau
ai mei maşina
cu tracţiune 4x4
probabil BMW X5
şi nu vor mai fi probleme

dar totuşi
oricum va trebui să facem
odată si odată
dragoste în autobuz

pe când eram adolescent

îmi place că ţigara are tutun
dar mai mult îmi place
că scoate fum..


toamna
soarele e pretextul ochelarilor
aşa cum
iarna
moartea e pretextul
negrului


mi-am pierdut buletinul
în timp
ce-l căutam pe-al tău
pe linia 1 din gara
de sud
din bucale


..şi de n-ar exista oglinzi
m-aş reflecta în ochii voştrii
sa văd cum ies
aburii pe nas


nu mi-e frica nici de
conştiinţa mea


doar e
glasul lumii

www punct

fericirea se poate găsi
oricând
dacă ai viteza mare şi
oriunde
dacă ai wireless

totul e să crezi

iepurii circulă prin cabluri
mai rapid decât sângele prin vene
iar cotaţia e mare şi creşte
odată cu fiecare coş de pe faţă

te-am căutat o viaţa-ntreagă
insă google mi te-a găsit în 0.12 secunde
de 49,700,000 ori şi arătai
mult mai slabă, mai frumoasă

dau search în fiecare zi
numelui meu
pe wikipedia sperând că
voi exista şi eu odată

Candela

Il privea ochii. El se uita undeva, intr-un punct transcendent, inafara lumii. Era pierdut. Vazand ca nu o priveste se intoarse cu fata spre usa. "La revedere, Daniel". Deschise usa incet, inca sperand ca se va intampla ceva. Dar el inca nu isi revenii. Se uita cu o atentie desavarsita in acel vid. Usa se inchisese.

Sunetul acela, de inchidere a usii, avea sa ii rasune in cap mult timp. Si desi nu era prima oara cand il auzea, de data asta a fost asemenea unei note distorsionate. L-a infiorat. De data aceasta, usa se inchisese cu o solemnitate rara. Poate a doua sau a treia de pana atunci. Prima a fost desigur, cand a deschis-o iar a doua ar fi probabil dupa ce s-a inchis in urma unei seri calde de Iulie. Doar ca atunci se inchisese incet, printre saruturi de ramas bun. Acum nici privirile nu se mai sarutau, nu se mai atingeau. Nici macar...

"Pa-pa" a raspuns si el intr-un tarziu unei fiinte ce deja nu se mai afla in camera. Retardul acesta, de nu ar fi fost, nu ar fi produs vreo schimbare. Deznodamantul ar fi fost tot acelasi, asa ca nu se invinuia. Spontaneitatea nu le-ar fi adus salvarea, mai ales ca tot ea le-a adus naruirea. Nu se putea face nimic, atunci, pe moment, daca s-ar mai fi putut face ceva vreodata.

In cele din urma, clipi si tot atunci reveni printre muritori. Se uita inprejur, nauc. A fost surprins sa vada ca totul e exact asa cum a fost acum cinci, zece minute.

Trecu in sufragerie si se tranti pe fotoliu si lua telecomanda de pe podea. La televizor aceleasi stiri de dimineata despre Pasti. PRO Tv, Antena 1, 2 ,3, Realitatea, Acasa, Prima, B1, peste tot despre pregatiri de Pasti, preparate de Pasti, traditii de Pasti, oua de Pasti, pasca de Pasti. Daca nu era de atatea stiri si de atatea mesaje de sarbatori n-ar fi stiut ca sosise pastele.

Telefonul vibra pe undeva sub haine. Inca doua mesaje. Acelasi mesaj anodin, din gura in gura, trimis la nesfarsit spre imbogatirea firmelor de telefonie mobila. "Pasti fericit si toate cele bune!". Primul mesaj era de la un numar necunoscut iar al doilea, identic, de la un prieten vechi de acasa. Arunca telefonul pe fotoliu fara sa raspunda.

Dar fix dupa ce il arunca mersese si il lua inapoi. Se uita la ora. Era 11 si 23 de minute. Inca mai era timp daca dorea sa mearga la inviere. Ii era lehamite de incaperea in care se afla, de doua zile aproape. Ii trecu prin cap de asemenea sa mearga printr-un club, sau o crasma sa bea. Dar si-a zis ca ar fi prea banal. Si in plus, isi amintea cu maicasa ii zicea sa fie bun in perioada asta, sa nu bea, sa nu injure, sa fie mai bun. Nu ii trimisese nici dansei mesaj.

In fine, isi schimba pantalonii, lua o bluza ca oricare alta, deloc sofisticata, o pereche de pantof sport negrii si paltonul. Se pregati sa iasa din casa, ba chiar deschise si usa cand isi aminti ca uita ceva. Deschise raftul de sus din bucatarie si isi lua si candela cu el. Auzise de pe la stiri ca venise Lumina Sfanta, tocmai din Israel in Romania. Nu ca l-ar fi interesat in acel moment detaliul acesta, dar il facuse sa isi ia cu el candela primita de la mama lui.

Afara, lumea se indrepta agale in acelasi directie. Numai de Pasti puteai sa vezi atat de multa lume de toate varstele, la o ora ca aceea afara. Familii cu copii, cupluri de tineri si cupluri de batrani, adolescenti. Unii aveau in mana, pe langa candela sau lumanare si cosul cu mancaruri ce avea sa fie sfintit la urma. Strazile nu puteau fi mai libere ca acum. Din cand in cand, mai trecea o masina grabita, probabil sa ajunga acasa de la serviciu sau cine stie.

Biserica nu era la departare se bloc. Cam la vreo 2 strazi distanta. Lumea curgea toata in aceeasi directie, asa ca nu trebuia sa stie exact drumul, fiindca nu mai trecuse pe acolo de ceva timp. Era bucuros oarecum. Isi amintea de vremurile cand mergea cu maicasa la Inviere si cum nu putea sa vada prin multime. Sau de cum o ajuta sa prepare pasca sau ouale rosii. Copilarie.

Cand sosi la biserica, curtea si strada era plina de oameni. De Pasti toata lumea e crestin. Se gandea adesea ca sunt prea multe biserici. Atunci realiza ca de ar fi asa in fiece Duminica, tot n-ar fi de ajuns. Cauta un loc mai bun, ca sa vada si el odata, ce se intampla in fata. Pe fetele oamenilor se citea o fericire tainuita, pe care o vedea in piosenia mamei lui. Plozii cascau ochii uimiti de atata gramada. Nimeni parca nu avea somn. Copii un pic mai mari jubilau ca trecuse de ora lor de culcare si sunt afara in loc sa fie in pat.

Baga mana in buzunar. Cauta in cel din dreapta, apoi in cel din stanga. Nimic. Isi uita telefonul acasa iar ceas la mana nu purta. Se pierduse in timp. Nu ii paru rau. Macar acum sa isi ia si el timp liber in fata timpului. Se bucura ca scapase si de greutatea telefonului un buzunare. Avea doar o cheie si atat.

Incepu sa i se faca un pic frig, desi vremea era frumoasa. Vantul batea un pic, dar era stabil.

"Hristos a invitat" auzi o soapta in spatele lui. "Adevarat a inviat" se auzi raspunsul tot pe acelasi ton. Asta insemna ca se facu ora 00:00. In momentul urmator, vocea preotului se auzi din amplificarea se rasua in tot cartierul. "Veniti de luati Lumina!" batranii care inca mai aveau vlaga se impingeau cu fervoare fanatica sa ia primii lumina. Imbulzeala aceea il irita, si se bucura ca nu se bagase prea in fata. Lumina se imprastie usor, din lumanare in lumanare. In cele din urma ajunsese si la doamna din fata lui. Aceasta se intorsese sa imparta si celor din jur. Daniel scoase capacul metalic de pe candela iar doamna baga lumanarea sa ii aprinda candela. Se uita cu un interest de savant la flama dat fiind faptul ca venise tocmai de la Sfantul Mormant. Dar arata la fel. Zambi la curiozitatea lui infantila.

Se raspandi un miros de ceara topita si plastic ars peste tot. In alte situatii poate deranjanta, in acel moment avea un farmec nemaipomenit, de parca un alt miros mai potrivit nu s-ar fi gasit. Oamenii cu lumanari tineau mana in fata lor ca sa nu le stinga vantul, iar cei cu candelele, le tineau cu ambele maini pentru a se incalzi. Unele se mai stingeau, dar nu era problema caci oriunde te suceai, gaseai Lumina Sfanta.

Urma Sfanta Evanghelie de la Matei citire. "Sa luam aminte!". I se facu pielea de gaina. Nu stia daca era din cauza frigului sau a vocii sau fuziunea lor, dar avea un sentiment placut. Asculta cu sufletul la gura fiecare cuvant spus intr-o melodie perpetua, asa cum se citeste de obicei. Note domoale invaluite intr-un misticism oriental, vibrato lungi cu taieri ce lasa un ecou maritim. Desi o mai auzise de cateva ori in copilarie, parca era intaia oara.

"Hristos a inviat!" zise preotul dupa ce termina de citit. "Adevarat a inviat!" au raspuns enoriasii. Spusese pilda Se inconjura biserica, dar dansul nu intra il convoi. Astepta cu alte persoane in curte. Cand au ajuns, preotul batu in poarta biserici. Se deschise iar preotul insotit de enoriasi intrara. O parte din lume incepu sa se disperseze, fiecare luand un drum diferit spre casele lor in deosebire de momentul sosirii cand toti aveau aceasi directie si acelasi sens.

Dansul ramasese inca in curte, nestiind ce sa faca. Obosit nu era deloc, si acasa nu vroia sa mearga. Inaintea sa lumea termina de intrat in biserica. Ultimul domn ce intrase si avea sa inchida si usa il vazu si ii facu un semn fratern sa vina. Nu a stiut de ce, dar se lasa complet influentat de acea chemare, Divina intr-un fel.

Biserica era plina. Pridvorul era plin asa ca inainta in naos. Acolo isi gasi un loc si se puse acolo. Slujba era exact cum si-o amintea. Ba chiar isi aducea aminte si unele momente. Spre exemplu cand se saruta Evanghelia sau pogorarea Duhului Sfant. Ambientul oflactiv dat de tamaie si de ceara combinat cu cel senzitiv de moleseala, dadea o stare halucinanta.

Usor usor, cascatul deveni molipsitor, si aproape toata lumea ducea mana la gura. Daniel, mai mult din orgoliu decat din credinta, se stradui sa nu caste. Bioritmul incepu sa dea roade. Pleoapele curgeau peste ochi si totul deveni mai mult un razboi dintre vis si realitate. Atentia era greu sa ti-o mentii. Doar cei mai antrenati puteai sa si-o mentina.

Lumea incepu sa revina pentru momentul sfintirii cosurilor. Se uita la ceasul domnului de langa el. Se facuse ora 3. Nici nu ii venea sa creada. Preotul iesi impreuna cu diaconul ce tinea o galatea cu aghiazma ce se imbrastia peste tot. Invierea se termina.

Cand iesi din naos, vazu un sir lung de cosuri ce se intindea pana in strada. Fiecare cos avea o lumanare aparinsa ce iesea din el. Strazile erau pline de oameni ce purtau lumina. Pamantul se facuse una cu cerul iar fiecare candela era o stea. Cerul isi privea reflexia in pamant.

Daniel o lua spre drumul spre casa, singur. Vantul incepu sa bata mai tare decat la miezul noptii. Lumea ramasese in urma lui, mergand agale, cu grija sa nu sa li se stinga lumanarea.

Cand ajunse pe strada lui, in cale ii iesi o batranica. "Flacaule, nu-mi dai mie nitel lumina?". Dumneaei avea de asemenea o candela. Era greu sa aprinda candela cu o alta candela. Dar batrana isi lua lumanarea din candela si incerca sa atinga fitilul de flama candelei lui Daniel. La un moment dat crezu ca reusi si cand scoase lumanarea vantul risipi toata lumina.

"Na"zise baba si merse mai departe sa caute lumina.

Ce-i drept, s-a cam intristat dar o lua inainte spre casa. Ajunse in fata scarii blocului dar chiar in parculetul de langa el vazu un grup de tineri ce radeau grosolan si zgomotos si ciocneau pahare. Unul din ei isi aprinse o tigara cu Lumina dintr-o candela. Ceilalti se distrau pe seama lui. Dupa aceea plecara mai departe lasand in urma o dara de scuipat. De asemenea lasara si candela acolo. Daneil se apropie si lua candela cu grija sa nu se stinga...

Intra in final in casa cu fitilul inca arzand. Aseza ambele candele pe masa si trecu in sufragerie dupa ce se descalata si dezbraca de palton. Se aseza incet pe fotoliu, chiar langa telefon. Avea un mesaj primit.

"Mama, 00:01 AM
Hristos a inviat! "

o spovedanie

când eram
mic îmi doream să ajung Iisus sau marinar
m-am ras şi mi-am dat seama
că de fapt
sunt unul şi acelaşi
chiar şi asa mi-am zis
că pot să-mi bag picioarele
în apă
deja crucea avea fisuri
şi c-o nimfă nu puteam să le astup

acum
stau la umbra unui sân şi sparg beşici
din care curge miere
dulce-acrişoară
pe care-o lingem amândoi
apoi
cu mâinile cu ochii
cu rujul cu oja
şi cu tot restul jucăriilor

şi de mi-ar da tata
odată cheile de la masină
ca să zic aşa
poate că aş intra cu ea
în toate semnele de circulaţie ce mi-ar zice
stai
doar ca să mi se umfle airbagul în faţă

noroc de tine ca ţii capul pe frână
şi de mine că scriu poezii prin biserici

Cameleonul

Spermatozoidul a fecundat ovulul si a dat nastere celulei ou. Matematica era perfecta! Douazeci si trei de grupe, patruzeci si sase de cromozomi imaculati, la locurile lor, gata sa creeze o noua viata. Aceast zigot s-a dezvoltat lent, dar sigur, pe parcursul a catorva luni. In acest timp el se gandea la felul in care va fi, atunci cand va intra in lume. Avea planuri marete, ca orice zigot, vroia sa schimbe fata pamantului, numele sa nu i se volatilizeze odata cu moartea sa. Era prezumtios. Dar dupa cum ati observat, desi nici macar nu se nascuse, el se gandea deja la moarte...

Dupa o vreme de sedere in caldura uterului se simti strivit de imprejur si impins catre o lumina orbitoare. Miracolul se indeplini. Iesi plangand. Creeatia era perfecta. Simtea cum lumina ii arde umoarea ochilor dar usor, usor, lumina incepu sa capete umbre, apoi umbrele luara forme si in final formele luara viata. Se privi in reflextia unei melancolii. In acel moment fu izbit de o tristete coplesitoare. Fata ii era verde pe care erau trasate linii rosii si galbene, ochii ii erau de asemenea mari si verzi iar capul lat si gat ingust. Picioarele ii erau scurte si inguste. Se freca la ochi, probabil nu isi revenise complet. Dar imaginea isi relua structura sa initiala.

Nu stia ce merse prost. Totul a fost perfect! Stiinta a fost de partea lui, nu avea ce sa mearga prost! Respectase toate legiile si regulile universale si totusi ... Totusi reflexia sa se holba la el inmarmurita. Lumea proaspata in care intrase i se spulbera sub picioare si simti cum cade parca intr-un vid cosmic.

Initial voi sa se intoarca inapoi in uter, sa sucombe in sorgintea sa pentru a putea scapa de ea dar cu speranta unei noi. Dar era in zadar caci o data ce iesi, cordonul ombilical i se reteza iar drumul inapoi se obtura. Nu mai exista cale de intoarcere spre nefiinta decat moartea. Dar era prea las pentru a putea sa-si curme singur viata.

Se uita din jur imprejur sa se asigure ca nimeni nu il vazuse. O liniste nesatioasa se prelingea in jurul lui. Se hotari sa-si inceapa viata si pleca.

Si cum se plimba prin jungla, fara scop, fara directie, auzi cum ceva se apropie de dansul. Avea un fosnet cutremurator si respiratia i se auzea adanca. Se panica si, instinctiv, se camufla intr-un tablou cu o pipa lucioasa de René Magritte, ce se afla intamplator in spatele lui. Bestia se apropie. Era Lumea. Era o fiinta extraordinara, cu mii de capete dar cu o singura inima. Avea imbracata o toga de calomnii cusuta manual si in mana tinea o gura. Si iata ca Lumea privi creatura. Se invarti in jurul ei de cateva ori, analizand-o meticulos. Camuflatul era atat de ridgid incat nu facuse o singura miscare, din frica sa nu se compromita. Lumea facu doi pasi inapoi, il privi in ansamblu, si trecu mai departe. Suprvaietuise.

Acum ca deveni constient de noua sa putere, ii deveni indispensabila. Asa ca de fiecare data cand simtea ca se apropie iarasi Lumea, se camufla in ce ii era la indemana. Astfel se facu ca o data se travesti intr-o teava grea, neagra si ruginita iar Lumea trecu din nou mai departe. O data s-a deghizat intr-o vita de vie cu struguri rosii si Lumea facu la fel. Altadata disimula un atom perfect ce plutea vis-a-vis de o cruce din lemn din care ieseau ghimpi. Toate astea le facu din frica sa nu fie descoperit, din frica de Lume, din frica de moarte. Aceasta fobie care se nascuse odata cu el, acum ii contura toata viata sa. Se putea observa cu ochiul liber din inflexibilitatea sa atunci cand lua un aspect anume. Si o parte din Lumea isi dadu seama ca nu avea naturalete, ca era prea sistematizat organismul sau. Era trist deoarece isi irosea propria persoana si propriul eu.

Si se intampla o data sa auda acel fosnet tulburator pentru el in jurul sau. Se sperie foarte tare cand vazu ca prin jurul sau nu era nimic cu ce sa se poate camufla. Asa ca o lua la fuga, si se impiedica, si cazu si se lovi. Blestema ziua in care se nascuse si picioarele scurte pe care le avea. Fosnetul devenea din ce in ce mai puternic. Nu mai avea unde fugi.

Dar deodata se simti salvat caci vazu o rama din ochi albastri si se tari cu spatele pana la ea, camuflandu-se.

Sosi Lumea. Expresia ei era diferita fata de celalalte dati cand privea cu o fizionomie lehametita. Se invarti in jurul lui analizandu-l foarte detaliat. Acesta statea ranit pe jos incercand sa inteleaga interesul acela nemaiintalnit pana atunci. Lumea facu un pas inapoi si il privi in ansamblu. El intrase in hiperventilatie. Gura Lumii din mana ii zambi.

Acesta ramasese stupefiat intins pe jos. Se contorsiona, iar prinsa de rama aceea din ochi albastri statea o proiectie identica cu a lui.

Era o oglinda...