a fost un moment dinală?

dau cu spada într-o piatră
și Excaliburul crapă
de ciudă
cu toate astea niciodată
nu am încurcat salamul cu
pateul vegetal dar mama mereu
spunea ca dacă nu postesc
Miercurea și Vinerea
mă ridic ștergându-mi botul
de la cina cea de taină
și câtă spaimă-n
sânul ei turtit de mine
cât am stat cu capul bleg
pe el de atâta poftă lactică
dar mama
uiți că lactovegeterienii nu
se vor mântui căci le
place cramembertul și
brâna mucegăită

ca'n bar beat

mi'ai cambrat sufletul, iubito
i'ai dat o siletua frumoasa
lină
ca un teatru absurd
de splendid pâna și Ionesco
și'ar face cruce cu nasul
mucos de la atâta Shakespeare

nu'i așa că trandafirul n'are
nevoie de culori să fie roșu
sau de grade Kelvin ca să
ardă?

nu'i așa că sihastrul nu poate fi
sihastru fara ca alți șapte
miliarde să fie
singuri?

nu'i așa că Romeo nu poate fi
rom; eu beau in Julie tătrie
cu tămâie, ard gradele'n
lămâie

nu'i așa că noi suntem poveste
si nimeni nu ne dă de veste
că'i atât de frig în afară
de noi, ia o vestă

nu'i nașa noastră Universul
ce'o să ne'nvețe copilul mersul
e frig afara poartă'mi fesul
pe fesele tale cu porii deschiși
cu pruncu'n poale
cu prezervativu' moale
de nectar de albine culese
n'am nicio grija mă doare'ntre
mesele din bar de atâta muze
ce n'au loc pe buze din cauza
ta-
liei cu care mi'ai cambrat
sufletul

din baie

am 17 ani si locuiesc in casa părinților mei
m'au invitat acum ceva timp
nu mai tin minte exact cand
si am tot stat
incep sa mă simt prost
adica nici nu am camera mea
dorm pe canapeaua din sufragerie- spatiul de tranzitie între bucatarie si dormitorul lor/
ne salutam de fiecare data cand ne vedem
ba uneori chiar ne intrebam unul pe celalalt
"ce mai faci, cum ti'a fost ziua?"
se mai intampla sa vin beat si sa incep sa le zic probleme
se mai intampla sa se imbete tatăl
si mai tipa la mama
dar,hei, nu mă bag
pana la urma e treaba lor
casa lor
si ce sa le comentez?
singurii bani pe care ii am
de la ei ii primesc 
imi cumpara cadouri
imi cumpara haine 
imi dau de mancare
uneori imi dau si bani de buzunar
niste oameni foarte simpatici

nu avem prea multe lucruri in comun
inafara de incaltator
apa de la chiuveta
si alte câteva lucruri
uneori mă intreb de ce sunt atat de draguti 
cred ca s'au atasat oarecum de mine

in ultimul timp mă tot gandesc sa mă mut
sa ii las la casa lor
ca incep sa fiu nesimtit deja
mai aduc si eu o fata si se simte prost
cand in mijlocul acțiuni intra mama
si mă simt si eu prost
si se simte si mama prost
si e o situație foarte jenanta si cu greu iesi din ea
(din situație adica)
daca vreau sa dau o petrecere intr'o seara
nu pot ca tata trebuie sa mearga la serviciu si e muzica tare
si nu poate adormi

desi e greu sa le spui asta
am incercat sa le explic o data
si s'au enervat si au luat'o foarte personal 
si imi zic ca sunt un rasfatat si un nemulțumit 

si as putea sa plec si de maine
dar ma simt prost

si acum imi bat ușa de la baie
unde stau inchis
si scriu aceasta poezie
le zic ca fac dus
si am dat drumul la jetul de apa
de la cada sa ii pacalesc
mereu ii pacalesc
dar degeaba
nu este destula apa pentru a mă spala

nici destula hârtie igienica
sa'mi pot sterge
toate pacatele 
fata de ei 

gnd #1

nu ar fi ciudat sa te masturbezi la filmele porno din anii 60' sau 70' peste, sa zicem, 30 de ani, cand toti actorii de filme pornografice de pe atunci vor fi murit?

sa captezi pe caseta atata voluptate a unui om, odata viu, acum mort, este aproape suprarealist... o cantiate enorma de placere emanata de un decedat absorbita pe o pelicula... asta e puterea filmului! cat triumf asupra mortii. mai ales daca acei morti inca reusesc sa stimuleze libidoul, ba chiar sa aduca la juisare un om inca operational. sirenele filmelor. sunt la un pas distanta de a procreea. 

oare i-ar opri acest gand pe doritorii de climax? faptul ca acei oameni din film, cu totata carnalitatea lor onctuoasa si cu toata frictia libidinoasa, sunt de mult putreziti si mancati de viermi avizi asezand in sicriul lor doar cateva oase seci si surde, fara urma de orgasm

sau poate ca masturbarea exista oricum, indiferent de principii etice sau existentialiste. sau ca realitatea existentialista a unei fiinte e mai difuza decat imaginea proiectata a aceleasi fiinte. sau poate ca nu avem timp sa ne gandim la toate astea fiindca trebuie sa ne grabim la munca sau la scoala sau la orice.

in cativa ani toti vom fi necrofili si nici nu vom stii de ce. dar nu-i nimic: onania este un proces fizic, dar mai mult psihic, ce nu se intinde pe durate lungi de timp. mai exact : suficient de scurte cat sa nu realizam ( sau daca realizam, sa nu ne pese) vreun adevar daunator. 

e doar un gnd...

estetic

nici cea mai frumoasa dintre femei
nu va reusi
sa opreasca vreodata
toate razboaiele din lume

ei vor continua
sa penetreze
gemene
cu boeingul
sa sape
dupa sange negru
astupand
cu sange rosu
si nimic nu ii va opri

oricum nimeni nu le asculta
nimeni nu ia in seama
frumusetea si ce are de spus
"frumusetea
ca si femeia
nu trebuie sa spuna nimic"
se gandesc ei in timp ce-si gadila
a treia barba

din punct de vedere senzorial
si-ar da oricand ochii
pentru un dinte
pentru o limba
pentru inca un rand
de pleoape
ca sa poata sa adoarma
cat mai usor
langa nevasta-sa
cea care si-a calcat sexul
cu putere
purtand prada
pentru putere
dand buze
pentru obuze

puterea a facut-o
nefemeie

puterea a facut-o
sluta

toate sacrificiile pentru putere ...

oamenii nu se mai taie de mult
pentru elene
se omoara pentru
eminescu blaga si caragiale
(nu in sensul literar)
altii pentru
franklin washington si lincoln
(in sensul politic)
si nimeni nu s-ar mai rani
pentru elena
decat lipita de-o bancnota

dar noi continuam sa facem
femei frumoase
tocmai ca sa fie razboaie
caci ce ar fi lumea fara
femei frumoase?

nimic

doar razboaie

aspiratorul

am un aspirator foarte bun
suge tot:

cojile de fistic de
sub canapeaua joasa
bucatelele de unghii
dintre fibra covorului
insectele moarte
din colturi
aspirina picata si crapata
de langa noptiera
particelele de
nu-stiu-ce-sau-de-cand de
dupa dulapul masiv
uneori
daca e nevoie
chiar si putinele paste
cazute din oala
pe aragaz

le pune intr-un recipient
foarte uzual
din hartie
pe care eu il
duc apoi
sincer si mandru
dar umil in acelasi timp
la ghena

dupa aceea
ma intorc acasa
si ma uit in oglina
in speranta ca o sa ma vad pe mine
dar vad aspiratorul ala
si chiar imi confund
uneori
chipul
cu aspiratorul

amandoi sugem tot
(mai, mai nu va ganditi la prostii...)
[toata lumea suge tot ]


ce mult mi-as dori
sa fiu eu
cojile de fistic de
sub canapeaua mea joasa
bucatelele de unghii inclestate
intre fibra covorului
insectele moarte
din colturi
aspirina picata si crapata de
langa noptiera
si
nu-mai-stiu-ce-sau-de-cand-ul de
dupa dulapul meu masiv
sau chiar putinele paste
cazute din oala
pe aragaz

sa pot sa stau linistit
sub
intre
din
langa
dupa
pe
sa ma caute
aspiratorul
sa ma suga cineva
(mai, mai ...)
sa ma duca la un loc
cu restul lucrurilor
nevrute din casa tuturor
la ghena mea
sincer
mandru
si umil

asta as vrea

sa nu mai aspir
ci sa inspir

cocalarul de arta

e bine sa stii cand sa te opresti
pe rosu in primul rand
n-ai vrea sa primesti
o amenda
sau mai rau
o femeie in parbriz
sau poate e la fel de rau
dar e bine sa stii cand sa te opresti

daca nu merge
nu mai incerca sa-i
dai carje
c-o sa arate prost
mai bine lasi frumos
sa se odihneasca in pat
pana o sa se poata sustine
eleganta si frumosa
singura pe picioare
de ce ai vrea sa iesi
cu ea in oras
la un restaurant
s-o imbraci intr-o
rochie superba
de satin rosu
ce se potriveste de minune
cu ochii tai
dar ea
are picioarele rupte?
las-o in pat
sa-si revina
si iesi apoi cu ea
goala

sau baga droguri in ea.

nu
n-ar mai fi ea
s-ar vedea de la o posta
cum se chiunie
sa stea in picioare
doar fiindca ai tu chef
de iesit in oras.

de fapt
de ce trebuie sa iesi cu ea in oras?
numai cocalari fac asta
esti un cocalar?

daca chiar ai tine la ea
te-ai aseza langa ea
in suflet
apoi in pat
si ai lasa-o sa doarma
si ai tine-o doar pentru tine
in suflet

dar esti cocalar
si scrii pe blog.