autointerviu. 2.

proba. proba.

doi.10.2.zece

se vede? apare pe ecran?

bun. asa ... cum incepem de data asta?

somme: voi incepe eu..

eddie: ok

somme: ce mai faci?

eddie: ai putea zice bine

somme: dar cum ar trebui sa zic?

eddie: daca a te plictisi inseamna bine, atunci fac bine. comparativ cu holocaustul fac bine. foarte bine.

somme: dar comparativ cu cum erai?

eddie: cam rau

somme: te-as intreba de ce doar ca sa umplu ecranul dar te cunosc

eddie: stiu ca ma cunosti. poate ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu

somme: poate. in fine. ce ai mai facut in ultimul timp?

eddie: ceea ce am scris si in primul interviu ca voi face

somme: stii ca nu-ti face bine nu?

eddie: sunt constient

somme: si n-ai de gand sa faci nimic in privinta asta?

eddie: eu? nu

somme: si ce-o sa faci?

eddie: o sa astept

somme: ce o sa astepti?

eddie: pe cineva care sa aiba grija de mine. asa cum am scris in primul interviu.

somme: si pana atunci...

eddie: ... pana atunci o sa fiu asa cum sunt.

somme: aha... si crezi ca o sa vina cineva care sa aiba grija de tine?

eddie: cred ca da. adica... da, sper. am nevoie de cineva.

somme: de ce? nu iti e mai bine singur?

eddie: singur sunt prost. iubirea e cel mai bun viciu al meu.

somme: adica?

eddie: nu dauneaza (bine, dauneaza dar nu la fel de mult ca altele), nu costa (bine, costa dar nu e necesar sa coste). mi se potriveste. si ceea ce-mi place la ea, e ca tine celalate vicii departe. e ca o boala care tine departe alte boli. parca vazusem prin house o boala de genul asta. nu era iubirea, dar in fine.. asemanator.

somme: inteleg. dar tocmai ai iesit dintr-o relatie, nu tie frica sa intrii in alta?

eddie: nu, am nevoie de asta.

somme: o sa suferi din nou

eddie: desigur

somme: si..?

eddie: ..si ce?

somme: nu ti-a ajuns?

eddie: nu. mi-e dor. suferinta pentru fericire. e un deal bun. nu-i ca pactul cu diavolul, dar asemanator intr-un fel. decat plictiseala, mai bine simt ceva. chiar si durere

somme: asa gandesti acum

eddie: nu, asa gandesc mereu. ti-am spus, ma plictisesc singur si ma distrug singur

somme: dar ai prieteni. stai cu ei, au ei grija de tine

eddie: nu-i acelasi lucru. au grija de mine dar pe cat isi pot permite. si de distractie, da e distractiv dar ... lipseste ceva

somme: ce lipseste?

eddie: lipseste ... o imbratisare, o strangere de mana, un sarut. si prietenii mei nu prea sunt de acord cu astea.

somme: ha. halal prieteni, nu?

eddie: mda...

somme: dar lasand gluma la o parte.. chiar vrei sa o iei de la inceput?

eddie: odata si odata tot o voi lua, deci ce rost are sa astept?

somme: libertate?

eddie: ce libertate? ma simt liber oricum. si acum am libertate, si ce fac cu ea? ma plictiseste..

somme: nu crezi ca esti cam nerecunoscator?

eddie: ba da, dar ce sa fac? as putea sa incep sa ma duc prin spitale sa vad altii care ar vrea sa fie in postura mea, si m-ar influenta ce-i drept, dar voi uita peste 4 zile, apoi ma voi plictisi din nou

somme: urmeaza-ti visele ( suna penibil, dar cum altfel sa-i spun? )

eddie: nu stiu de unde sa incep. parca am prea multe si nu stiu pe care sa-l urmez. si stiu ca voi ajunge sa nu indeplinesc nici unul

somme: atunci alege-ti doar unul

eddie: mi-e frica. nu stiu care ar fi mai probabil sa-l indeplinesc si de asta mie frica sa le dau la o parte pe celelalte. asa ca le tin la un loc ca un buchet asteptand sa ofileasca incet, unul cate unul sperand ca va mai ramane vreunul

somme: cred ca ce-l mai bun lucru pe care ar trebui sa-l faci acum e sa


























eddie: am ramas fara tus...

somme: vad...

eddie: sa cumperi un cartus nou

somme: voi cumpara...















somme: esti bine?

eddie: ma descurc.. tu?

somme: eu scriu

e ora 1:29

dilema mea e ce cauti tu in costinesti
si eu in danemarca
unde-i sarutul aici?

vezi? vine toamna
inca putin si vine craciunul
apoi ultimul revelion
ca in 2012...

iti trimit o colinda din danemarca
pana in costinesti
via messenger
"stai chill"

un fel de zoofilie

atunci când am intrat în moarte clinică
amândoi era beznă
ceea ce era bine că
din câte ştiu nu trebuie să mergi înspre lumină
te trage raiul
însa noi nu vrem să ne uităm
niciodată incă

când în sfârşit ni s-a făcut incizia Y
arătam ca două orhidee înflorite
pe masa de operaţie
iar în locul ovulului
ni s-a pus o inimă
de câine

în fine ne-au cusut înapoi
iar pe cardiogramă
erau numai curbe în formă
de inima
de câine

au zis că suntem defecţi
dar ne-au dau drumul

lumea va arunca cu pamant in noi

si ne va ingropa sub el

dar nu-i nimic

vor creste orhideele

nicotina

nicoleta cristina e o fată
ca oricare alta
dar deosebită

nicoletei îi place să fumeze
trei
chiar şapte ţigări
pe zi (doar dunhil sau kent cu butonaş
cum îi zice)
iar prietenii
îi zic
nicotina

ei desigur îi place porecla
si le mulţumeşte părinţilor
în fiecare zi

nicotina e ...
cum să vă spun eu
e ca un şpray de calitate
ca o piţipoancă frumoasă
ca o manea sublimă
si crede că rozul
se asortează foarte bine
cu turcoaz

dimineaţa ţigara
crede ea
se asortează
de asemenea
foarte bine cu cafeaua
în care pune
trei
chiar şapte bucăţele de zahăr

seara stă pe mess şi vorbeşte
cu fetele care fumeaza
mai mult ca ea
sau cu baieţii măcar la fel
de frumoşi ca ea

îi palce să şi bea desigur
whiskey cu cola
sau tequila cu limonada
sau reds cu portocale
si când se ameţeşte
îi place să n-o arate

chiar şi asa
nicoleta cristina
vrea să ajungă mama
şi să aibă o fetiţă
pe care s-o numească
annemarie lori
fiindcă rimează
frumos
crede ea

deseori se uită în oglindă
să vadă cum îi şade
goală
crede uneori că sânii îi sunt
prea mici
alteori că e prea grasă
dar fundul îi place
cum arată
prin colanţi

nicoleta cristina
vede lumea ca un curcubeu
roz si turcoaz

nicotinei îi place
să fie aşa cum
crede ea că este

Apel

Apel umanitar si apel la constiinta...
Inca nu-i prea tarziu.

oceanografie

de câte ori ţi-am zis
nu mai băga
termometrul
în apă
mai ales că ştii
că-i un ocean


dacă te vei îndoi
vreodată
câtuşi de puţin
de el
înmoaie-ţi
doar degetul mare
şi vei vedea
că te vei
îneca
instantaneu

poezie comercială

regret mereu că n-am trăit
cu 404 ani în urmă,
înainte să se pună
luna sub microscop,
altfel ţi-aş fi spus
în fiecare seară
că ţi-aş lua luna de pe cer

ştiinţa m-a plesnit.
mi-a zis că distanţa
pămant-lună
e fix 384.403
kilometri
distanţă care,
mi-au zis tot ei,mi-ar
lua cam multi
ani
s-o parcurg

bine, că şi-au primit
şi ei felia înapoi
de la braţputernic,
netrebnicul de el,
care s-a intors cu mâna goală
la gagica lui

si cand mă gândesc că ne-ar fi privit
de pe ea
dacă am fi trăit pe atunci
în timp ce am fi fost
doar
noi
trei..

regreu mereu ca n-am trăit
cu 404 ani în urmă
ca să îţi spun în fiecare
seară că ţi-aş lua luna
de pe cer

acum îţi voi spune doar
în fiecare
zi