dau cu spada într-o piatră
și Excaliburul crapă
de ciudă
cu toate astea niciodată
nu am încurcat salamul cu
pateul vegetal dar mama mereu
spunea ca dacă nu postesc
Miercurea și Vinerea
mă ridic ștergându-mi botul
de la cina cea de taină
și câtă spaimă-n
sânul ei turtit de mine
cât am stat cu capul bleg
pe el de atâta poftă lactică
dar mama
uiți că lactovegeterienii nu
se vor mântui căci le
place cramembertul și
brâna mucegăită
10.10.2013
9.30.2013
ca'n bar beat
mi'ai cambrat sufletul, iubito
i'ai dat o siletua frumoasa
lină
ca un teatru absurd
de splendid pâna și Ionesco
și'ar face cruce cu nasul
mucos de la atâta Shakespeare
nu'i așa că trandafirul n'are
nevoie de culori să fie roșu
sau de grade Kelvin ca să
ardă?
nu'i așa că sihastrul nu poate fi
sihastru fara ca alți șapte
miliarde să fie
singuri?
nu'i așa că Romeo nu poate fi
rom; eu beau in Julie tătrie
cu tămâie, ard gradele'n
lămâie
nu'i așa că noi suntem poveste
si nimeni nu ne dă de veste
că'i atât de frig în afară
de noi, ia o vestă
nu'i nașa noastră Universul
ce'o să ne'nvețe copilul mersul
e frig afara poartă'mi fesul
pe fesele tale cu porii deschiși
cu pruncu'n poale
cu prezervativu' moale
de nectar de albine culese
n'am nicio grija mă doare'ntre
mesele din bar de atâta muze
ce n'au loc pe buze din cauza
ta-
liei cu care mi'ai cambrat
sufletul
i'ai dat o siletua frumoasa
lină
ca un teatru absurd
de splendid pâna și Ionesco
și'ar face cruce cu nasul
mucos de la atâta Shakespeare
nu'i așa că trandafirul n'are
nevoie de culori să fie roșu
sau de grade Kelvin ca să
ardă?
nu'i așa că sihastrul nu poate fi
sihastru fara ca alți șapte
miliarde să fie
singuri?
nu'i așa că Romeo nu poate fi
rom; eu beau in Julie tătrie
cu tămâie, ard gradele'n
lămâie
nu'i așa că noi suntem poveste
si nimeni nu ne dă de veste
că'i atât de frig în afară
de noi, ia o vestă
nu'i nașa noastră Universul
ce'o să ne'nvețe copilul mersul
e frig afara poartă'mi fesul
pe fesele tale cu porii deschiși
cu pruncu'n poale
cu prezervativu' moale
de nectar de albine culese
n'am nicio grija mă doare'ntre
mesele din bar de atâta muze
ce n'au loc pe buze din cauza
ta-
liei cu care mi'ai cambrat
sufletul
3.27.2013
din baie
am 17 ani si locuiesc in casa părinților mei
m'au invitat acum ceva timp
nu mai tin minte exact cand
si am tot stat
incep sa mă simt prost
adica nici nu am camera mea
dorm pe canapeaua din sufragerie- spatiul de tranzitie între bucatarie si dormitorul lor/
ne salutam de fiecare data cand ne vedem
ba uneori chiar ne intrebam unul pe celalalt
"ce mai faci, cum ti'a fost ziua?"
se mai intampla sa vin beat si sa incep sa le zic probleme
se mai intampla sa se imbete tatăl
si mai tipa la mama
dar,hei, nu mă bag
pana la urma e treaba lor
casa lor
si ce sa le comentez?
singurii bani pe care ii am
de la ei ii primesc
imi cumpara cadouri
imi cumpara haine
imi dau de mancare
uneori imi dau si bani de buzunar
niste oameni foarte simpatici
nu avem prea multe lucruri in comun
inafara de incaltator
apa de la chiuveta
si alte câteva lucruri
uneori mă intreb de ce sunt atat de draguti
cred ca s'au atasat oarecum de mine
in ultimul timp mă tot gandesc sa mă mut
sa ii las la casa lor
ca incep sa fiu nesimtit deja
mai aduc si eu o fata si se simte prost
cand in mijlocul acțiuni intra mama
si mă simt si eu prost
si se simte si mama prost
si e o situație foarte jenanta si cu greu iesi din ea
(din situație adica)
daca vreau sa dau o petrecere intr'o seara
nu pot ca tata trebuie sa mearga la serviciu si e muzica tare
si nu poate adormi
desi e greu sa le spui asta
am incercat sa le explic o data
si s'au enervat si au luat'o foarte personal
si imi zic ca sunt un rasfatat si un nemulțumit
si as putea sa plec si de maine
dar ma simt prost
si acum imi bat ușa de la baie
unde stau inchis
si scriu aceasta poezie
le zic ca fac dus
si am dat drumul la jetul de apa
de la cada sa ii pacalesc
mereu ii pacalesc
dar degeaba
nu este destula apa pentru a mă spala
nici destula hârtie igienica
sa'mi pot sterge
toate pacatele
fata de ei
m'au invitat acum ceva timp
nu mai tin minte exact cand
si am tot stat
incep sa mă simt prost
adica nici nu am camera mea
dorm pe canapeaua din sufragerie- spatiul de tranzitie între bucatarie si dormitorul lor/
ne salutam de fiecare data cand ne vedem
ba uneori chiar ne intrebam unul pe celalalt
"ce mai faci, cum ti'a fost ziua?"
se mai intampla sa vin beat si sa incep sa le zic probleme
se mai intampla sa se imbete tatăl
si mai tipa la mama
dar,hei, nu mă bag
pana la urma e treaba lor
casa lor
si ce sa le comentez?
singurii bani pe care ii am
de la ei ii primesc
imi cumpara cadouri
imi cumpara haine
imi dau de mancare
uneori imi dau si bani de buzunar
niste oameni foarte simpatici
nu avem prea multe lucruri in comun
inafara de incaltator
apa de la chiuveta
si alte câteva lucruri
uneori mă intreb de ce sunt atat de draguti
cred ca s'au atasat oarecum de mine
in ultimul timp mă tot gandesc sa mă mut
sa ii las la casa lor
ca incep sa fiu nesimtit deja
mai aduc si eu o fata si se simte prost
cand in mijlocul acțiuni intra mama
si mă simt si eu prost
si se simte si mama prost
si e o situație foarte jenanta si cu greu iesi din ea
(din situație adica)
daca vreau sa dau o petrecere intr'o seara
nu pot ca tata trebuie sa mearga la serviciu si e muzica tare
si nu poate adormi
desi e greu sa le spui asta
am incercat sa le explic o data
si s'au enervat si au luat'o foarte personal
si imi zic ca sunt un rasfatat si un nemulțumit
si as putea sa plec si de maine
dar ma simt prost
si acum imi bat ușa de la baie
unde stau inchis
si scriu aceasta poezie
le zic ca fac dus
si am dat drumul la jetul de apa
de la cada sa ii pacalesc
mereu ii pacalesc
dar degeaba
nu este destula apa pentru a mă spala
nici destula hârtie igienica
sa'mi pot sterge
toate pacatele
fata de ei
Subscribe to:
Posts (Atom)